ICCJ. Decizia nr. 421/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 421/2008
Dosar nr. 1559/42/2007
Şedinţa publică de la 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.D.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, cât şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor, pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea pârâţilor la încadrarea sa în grupa profesională „A”, respectiv corpul ofiţerilor, susţinând că îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 360/2002.
Prin sentinţa nr. 1075 din 10 mai 2007, Tribunalul Buzău a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să dispună încadrarea reclamantului în grupa profesională „A”, respectiv corpul ofiţerilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că încadrarea poliţiştilor în grupa profesională se face având în vedere îndeplinirea condiţiilor de studii, în cazul reclamantului Facultatea de Drept, potrivit art. 14 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, refuzul pârâtelor de a soluţiona cererea reclamantului constituind refuz nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative susţinând că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea competenţei materiale iar, pe fond, a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 14, art. 21 alin. (3) şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Prin decizia nr. 816 din 08 august 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis ambele recursuri şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fond.
Prin sentinţa civilă nr. 126 din 12 septembrie 2007, aceeaşi instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că refuzul pârâtelor de a soluţiona cererea de încadrare a reclamantului în categoria profesională „A” nu constituie un refuz nejustificat şi nicio vătămare în drepturile sale, conform Legii nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 „Agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii”, simplul fapt că reclamantul a absolvit cursuri universitare neconstituind un argument pentru a ocupa un post superior de ofiţer fără concurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.D.D., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa obligării pârâţilor se procedeze la încadrarea sa în cadrul grupei profesionale „A”.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut că prima instanţă a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legilor nr. 360/2002 şi nr. 554/2004 pentru a concluziona că refuzul pârâţilor de a-i soluţiona favorabil cererea este justificat.
În opinia recurentului, raportat la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora absolvenţilor Academiei de Poliţie li se acordă la absolvire gradul de subinspector de poliţie, fiind de drept încadraţi în categoria „A”, refuzul practicat de pârâţi este nejustificat, diploma de licenţă eliberată de respectiva instituţie de învăţământ superior, în specializarea drept, conferindu-i posibilitatea de a beneficia de respectivele dispoziţii legale.
În susţinerea acestui recurs, apărătorul ales al recurentului a circumscris caracterului nejustificat al refuzului practicat de pârâţi şi împrejurarea că se impun condiţii restrictive şi discriminatorii pentru participarea la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor de ofiţeri, fiind agreaţi numai agenţii de poliţie care au absolvit cursurile Academiei de Poliţie şi au obţinut diploma de licenţă, cu consecinţa îngrădirii dreptului de participare al celorlalţi agenţi care au absolvit cursurile altei facultăţi şi au obţinut numai diploma de licenţă la respectiva instituţie de învăţământ superior.
Raportat la aceste susţineri, consilierul juridic M.M. a precizat că procedura de trecere a agenţilor de poliţie în cazul ofiţerilor este reglementată prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, una din condiţiile de participare la concurs fiind într-adevăr aceea ca solicitanţii să fie absolvenţi ai Academiei de Poliţie, cu diplomă de licenţă, însă solicită a se avea în vedere împrejurarea că reclamantul nu a formulat nicio cerere pentru înscrierea la concurs, motiv pentru care situaţia sa nu a fost examinată.
Recursul nu este fondat.
Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie, nefiind dat în speţă niciun motiv care să impună casarea sau modificarea acesteia, concluzie bazată pe argumentele în continuare arătate:
Reclamantul a fost încadrat la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău în anul 1987 în calitate de subofiţer de poliţie corespunzător categoriei profesionale „B”, iar din anul 2005 funcţionează în calitate de şef de poliţie în cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Bucureşti - Serviciul Public Comunitar Buzău.
Este necontestat faptul că acesta a absolvit Facultatea de Drept, fiind licenţiat în ştiinţe juridice conform diplomei de licenţă eliberată de Academia de Poliţie, titlu obţinut ca urmare a promovării examenului de licenţă din sesiunea noiembrie 1999, iar în anul 2002 a obţinut diploma de absolvire a studiilor postuniveristare de specializare în domeniul „Relaţii Internaţionale”, eliberată de aceeaşi instituţie de învăţământ superior.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul este funcţionar public civil cu statut, special, care exercită atribuţiile stabilire pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.
Dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcţionarului public, astfel cum se prevede expres prin art. 78.
În conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi text de lege, ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, astfel cum se prevede prin art. 21 alin. (4). Încadrarea, acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau de 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
Legea nr. 360/2002 prevede, totodată, prin art. 73 alin. (7), că agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile acestei legi.
Aceasta normă reprezintă o reglementare specifică a principiului general consacrat prin Legea nr. 188/1999, potrivit căruia promovarea într-o funcţie publică superioară se face numai prin concurs sau examen, după caz şi numai pe o funcţie publică superioară vacantă.
Interpretând sistematic aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că solicitarea reclamantului de a fi încadrat în grupa profesională „A”, fără examen sau concurs nu este justificată, un atare drept nefiindu-i recunoscut de lege, astfel cum în mod corect a concluzionat şi prima instanţă.
Prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 306/2002 invocate de recurent, potrivit cărora la absolvirea Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie sunt aplicabile doar în cazul celor care debutează în această funcţie în cadrul M.A.I. şi care au obligaţia de a susţine examenul de definitivare în profesie după o perioadă de stagiu de 12 luni.
Această concluzie se impune şi în virtutea principiului disciplinei jurisdicţionale consacrat de C.E.D.O., raportat la jurisprudenţa unitară în materie a Înaltei Curţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Evident, în raport cu dispoziţiile art. 73 alin. (7), coroborate cu cele ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, celelalte aspecte invocate în susţinerea recursului ar putea fi circumscrise unei vătămări într-un drept recunoscut de lege, în sensul dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ, dacă se constată că în temeiul unor acte normative cu forţă juridică inferioară se impun condiţii restrictive şi discriminatorii pentru participarea la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor de ofiţeri, însă, având în vedere limitele învestirii primei instanţe, care s-a pronunţat asupra obiectului cererii deduse judecăţii cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., cererea neavând ca obiect un eventual refuz referitor la înscrierea la concurs, singura soluţie legalmente posibilă, în speţă este aceea de respingere a recursului ca fiind nefondat, soluţie ce va fi adoptată în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.D.D. împotriva sentinţei civile nr. 126 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 419/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 428/2008. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
