ICCJ. Decizia nr. 4255/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4255/2008
Dosar nr. 3636/2/2007
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3287 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC N.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. – A.P.I.A., prin care solicita anularea înştiinţării de plată nr. 31 din 20 decembrie 2006 emisă de pârât, de obligare a reclamantei la restituirea sumei de 20753,82 lei, primită în baza Legii nr. 20/2006.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţii, reclamanta a solicitat anularea înştiinţării de plată nr. 31 din 20 decembrie 2006 iar împotriva acestui act a formulat plângere prealabilă, respectiv contestaţia depusa la parata la 13 februarie 2007, căreia pârâta i-a răspuns prin adresa din 13 martie 2007.
Prin urmare, nu se poate reţine că nu a fost efectuată procedura prealabilă, faptul ca înştiinţarea este sau nu actul administrativ prin care s-a dispus măsura restituirii fiind o problema de fond şi nu de admisibilitate.
De asemenea, arată instanţa de fond, din moment ce se retine că se contestă înştiinţarea de plată din decembrie 2007, nu se poate aprecia nici că acţiunea ar fi tardivă faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Tot astfel, se arată în considerentele hotărârii recurate, avându-se în vedere că actul contestat este emis de pârâtă, nu se poate reţine că aceasta nu are calitate procesuală pasivă deoarece, când se solicită anularea unui act, pârât este emitentul actului respectiv, neavând relevanţă cu privire la calitatea procesuală pasivă cine suportă sau cine acoperă daunele cauzate prin faptul că o parte din cultura înfiinţata nu a răsărit.
Pe fondul cauzei, prin cererea sa, reclamanta a solicitat anularea unei înştiinţări de plată emisă de pârâtă sub nr. 31 din 20 decembrie 2006, aceasta nefiind actul administrativ prin care a fost stabilită obligaţia de plată a sumei de 20753,82 lei, ci un act de executare care poate fi atacat în condiţiile art. 172 şi următoarele din OG nr. 92/2003.
În mod corect pârâta a invocat că actul administrativ, cel prin care se stabileşte obligaţia de plată, este procesul verbal de recepţie şi restituire şi nicidecum înştiinţarea de plată.
Reclamanta, însă, nu a atacat prin prezenta acţiune acest act, susţinând până la final că actul vătămător este înştiinţarea de plată.
Înştiinţarea de plată, reţine instanţa de fond, este doar un act de informare şi, prin urmare, acesta nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ în baza Legii nr. 554/2004.
Chiar dacă s-ar considera înştiinţarea de plată un act administrativ, se arată în considerentele sentinţei recurate, solicitarea reclamantei de anulare a acesteia tot nu este întemeiată deoarece, din moment ce în OUG nr. 20/2006 sunt incluse forma procesului-verbal de recepţie si restituire, precum şi rubrica privind suma de restituit, este cert că legiuitorul a înţeles că, în cazul în care nu se realizează recolte pe întreaga suprafaţa, să se restituie sumele primite cu titlu de sprijin pentru anumite culturi.
Aceasta este şi raţiunea pentru care, prin actul normativ susmenţionat (art. 4), s-a impus, pentru a se acorda sprijinul, condiţia ca solicitanţii să aibă culturile asigurate, rolul asigurării fiind tocmai acela de a acoperi daunele cauzate de calamităţi naturale etc.
De asemenea, condiţia privind utilizarea seminţelor certificate, vine să acopere situaţia în care seminţele nu au fost corespunzătoare.
Mai mult, se arată în considerentele hotărârii atacate, se reţine că reclamanta a semnat procesul verbal de recepţie şi restituire fără să facă nici o obiecţiune la acest act şi fără sa-l conteste.
Prin urmare, concluzionează instanţa de fond, obligarea reclamantei la restituirea sumei cuprinse în procesul verbal de recepţie şi, ulterior, în înştiinţarea de plată este şi legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică şi nelegală.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ., precum şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.
În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond a calificat greşit actul atacat ca fiind un act de informare, nesusceptibil de a fi atacat pe calea Legii nr. 554/2004.
Recurenta susţine că înştiinţarea de plată îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat act administrativ iar instanţa de fond trebuia să examineze legalitatea acestuia, în condiţiile în care îndeplinise procedura prealabilă.
Într-o critică distinctă recurenta afirmă că soluţia curţii de apel este criticabilă şi din punctul de vedere al încălcării normelor de competenţă, întrucât dacă a precizat că actul vătămător este procesul - verbal de recepţie/ restituire din 28 iunie 2006 era obligată să-şi decline competenţa în favoarea Tribunalului Teleorman.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.P.I.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând considerentul primei instanţe referitor la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru considerarea înştiinţării de plată atacate ca fiind act administrativ. Susţine că acesta este un act de executare care poate fi atacat în condiţiile prevăzute de art. 172 şi următoarele din OG nr. 92/2003.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi potrivit art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă SC N.I. SRL a beneficiat de sprijin financiar pentru cultura de coriandru pentru o suprafaţă de 50 ha., în cuantum de 900 lei/ ha, în condiţiile stabilite prin OG nr. 20/2006 privind acordarea de facilităţi producătorilor agricoli şi crescătorilor de animale, în perioada de preaderare la U.E., aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 156/2006.
Prin procesul - verbal de recepţie şi restituire din 28 iunie 2006 întocmit de Sucursala Judeţeană Teleorman a intimatei A.P.I.A. România s-a constatat că din întreaga suprafaţă de 50 de ha pentru care recurenta a beneficiat de sprijin financiar, cultura de coriandru s-a realizat numai pe 2 ha, calculându-se o diferenţă de restituit de 20.700 lei.
Ulterior, prin înştiinţarea de plată nr. 31 din 20 decembrie 2006, intimata A.P.I.A. România a comunicat recurentei că are o obligaţie bugetară de plată restantă în cuantum de 20.753,82 lei care urmează să fie achitată în termen de 15 zile de la primire.
Acest act este, contrar celor reţinute de curtea de apel, un act administrativ fiscal, susceptibil de a fi supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, îndeplinind toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/ 2004 a contenciosului administrativ coroborat cu art. 41 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Denumirea actului, precum şi indicarea dispoziţiilor art. 174 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, referitoare la judecarea contestaţiei la executarea silită, sunt nerelevante, calificarea actului făcându-se în raport de conţinutul şi efectele sale, iar nu în funcţie de textele de lege indicate de emitent.
Pe de altă parte nu există nici un temei pentru a considera că procesul - verbal de recepţie şi restituire din data de 28 iunie 2006 întocmit de sucursala judeţeană Teleorman a intimatei este un act administrativ fiscal, întrucât, deşi emană de la o autoritate administrativă, nu produce efecte juridice de - sine - stătătoare, ci are doar rolul de a constata şi comunica societăţii beneficiare a ajutorului financiar situaţia „cultivării/exploatării suprafeţelor pe culturi" şi a eventualelor diferenţe de încasat sau de restituit, urmând ca intimata, după noi verificări, să emită înştiinţarea de plată.
Caracterul preparatoriu al acestui proces - verbal a fost confirmat indirect chiar de către intimată, care, prin adresa din 2 martie 2007 (fila 9, dosar fond) a dispus restituirea actului la emitent (sucursala Teleorman a agenţiei), „deoarece calculaţia referitoare la suma de restituit este greşită" şi, în aceste condiţii, nu poate derula procedura de recuperare a sumelor.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., se va admite recursul cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a intra în cercetarea fondului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere împrejurarea că, deşi formal, potrivit dispozitivului sentinţei recurate, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, totuşi, din considerentele sentinţei nu rezultă că s-a examinat legalitatea actului administrativ fiscal din perspectiva art. 4 lit. c) al OG nr. 20/2006, în condiţiile în care recurenta - reclamantă a invocat îndeplinirea tuturor condiţiilor tehnice şi lipsa oricărei culpe pentru faptul că, în pofida utilizării unor seminţe de cantitate şi calitate corespunzătoare (atestată prin certificatul de calitate din 17 aprilie 2006 eliberat de S.C.D.A. Drăgăneşti Vlasca) plantele nu au răsărit pe întreaga suprafaţă cultivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC N.I. SRL împotriva sentinţei nr. 3287 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4250/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4278/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
