ICCJ. Decizia nr. 4269/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4269/2008
Dosar nr. 270/59/2008
Şedinţa publică de Ia 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 91 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Timiş, obligând-o pe aceasta din urmă să-i acorde reclamantului drepturile stabilite prin Hotărârea nr. 4881 din 26 februarie 2008, cu începere din data de 5 martie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a avut în vedere sentinţa nr. 100 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 3827 din 10 octombrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care recunoaşte reclamantului C.M. calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, acesta fiind născut în timpul refugiului părinţilor săi în România, ca urmare a strămutării din Bulgaria, şi a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 189/2000, are relevanţă data formulării de către petent a cererii de acordare a drepturilor, iar nu data emiterii de către pârâtă a hotărârii contestate.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta C.J.P. Timiş, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit dispozitivul Deciziei nr. 3827 din 10 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte data începând de la care urmează ca reclamantul să beneficieze de drepturile acordate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Rezultă din dispoziţiile sentinţei nr. 100 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, devenită irevocabilă Decizia nr. 3827 din 10 octombrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că intimatul - reclamant C.M. are calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, acest drept nefiind necontestat în cauză.
Potrivit art. 5 din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
De asemenea, conform art. 10 din acelaşi act normativ, autoritatea recurentă are obligaţia ca, atunci când este sesizată sau din proprie iniţiativă, să verifice legalitatea drepturilor acordate în baza respectivei ordonanţe şi să procedeze, dacă este cazul, la revizuirea hotărârii iniţiale.
În speţă, prin sentinţa nr. 100 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 3827 din 10 octombrie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, autoritatea recurentă a fost obligată în mod expres să-i recunoască intimatului-reclamant calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999 şi să emită, în acest sens, decizie de revizuire a hotărârii nr. 4881 din 5 martie 2003, prin care cererea iniţială a reclamantului fusese respinsă.
În aplicarea hotărârii judecătoreşti susmenţionate, autoritatea recurentă a emis Hotărârea nr. 4881 din 26 februarie 2008, contestată în cauză, care recunoaşte intimatului-reclamant calitatea de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, acordându-i drepturile începând cu data de 1 februarie 2007.
Cum prevederile art. 5 din OG nr. 105/1999 se referă la momentul depunerii cererii, tară să distingă cu privire la un alt moment, cum ar fi cel al prezentării dovezilor în sprijinul cererii sau, cum este cazul în speţă, cel al apariţiei motivului de revizuire, în mod corect a procedat instanţa de fond stabilind data de început a acordării drepturilor, în raport cu data formulării de către intimatul - reclamant a primei cereri, respinsă prin hotărârea revizuită.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Timiş împotriva sentinţei nr. 91 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4559/2008. Contencios → |
|---|
