ICCJ. Decizia nr. 4559/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4559/2008
Dosar nr.1007/2/2007
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.C. a formulat plângere prealabilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea Contenciosului Administrativ, în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate prevăzută la art. 4 din aceeaşi lege faţă de încheierea de şedinţă din 1 martie2007 (Dosar nr. 454/2/2007) al secţiei a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin încheierea de şedinţă din data de 1 martie 2007 a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, fără a avea posibilitatea de a formula recurs.
A mai solicitat reclamantul, în temeiul dispoziţiilor art. 998, art. 999 şi art. 1000 C. civ. stabilirea răspunderii civile delictuale a persoanelor vinovate, constituindu-se în acest sens parte vătămată şi solicitând despăgubiri în cuantum de 150.000 mii lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamantul B.C.
Prin sentinţa civilă nr. 2965 din 21 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind inadmisibilitatea cererii şi pe cale de consecinţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul B.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul B.C. nu poate fi primită, întrucât se invocă nelegalitatea unei hotărâri care priveşte o cauză penală şi nu nelegalitatea unui act administrativ normativ sau individual astfel cum este definit la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 2965 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul B.C. susţinând în esenţă următoarele:
- sentinţa instanţei de fond a fost dată de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;
- sentinţa civilă nr. 2965 din 21 noiembrie 2007 nu este semnată de nici un membru al completului care are luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; sentinţa sus menţionată este lipsită de temei legal. Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare stabilesc regimul juridic aplicabil instituţiei excepţiei de nelegalitate.
Astfel, excepţia de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control al legalităţii unui act administrativ, care poate fi utilizată numai în cadrul unui proces aflat pe rol, indiferent de natura acestuia.
Excepţia de nelegalitate nu poate avea ca obiect decât un act administrativ unilateral, individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de reclamantul B.C. ca inadmisibilă, întrucât excepţia de nelegalitate invocată vizează o hotărâre judecătorească (încheierea din şedinţa publică) care priveşte o cauză penală şi nu un act administrativ, astfel cum este definit la art. 2 lit. c) din Legea Contenciosului Administrativ.
Nici celelalte critici nu pot fi reţinute, pentru că hotărârea a fost pronunţată de aceeaşi judecători care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii şi poartă semnăturile judecătorilor şi grefierilor, îndeplinind cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 2965 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1819/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
