ICCJ. Decizia nr. 429/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 429/2008
Dosar nr. 39040/3/2006
Şedinţa publică de la 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 10 noiembrie 2006, C.A., agent şef şi agent de siguranţă publică la Secţia Poliţie Bucureşti, a chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, precum şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, solicitând obligarea acestor autorităţi publice să-l încadreze în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie, conform art. 73 alin. (1) şi (7), raportat la art. 14 din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare la data formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1998 a absolvit cursurile Facultăţii de Management, cu diplomă de licenţă. Având în vedere că în acea perioadă Poliţia Română era o instituţie militarizată, iar angajaţii aveau statutul de militari, nu a fost încadrat în corpul ofiţerilor de poliţie deoarece la absolvirea facultăţii împlinise deja vârsta de 35 de ani.
A precizat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, a solicitat în repetate rânduri încadrarea sa în corpul ofiţerilor, dar toate răspunsurile primite au fost negative, motivate pe inexistenţa unor norme metodologice de aplicare a legii.
În opinia reclamantului, cele două pârâte trebuiau să soluţioneze favorabil cererea, ţinând seama de reglementarea instituită prin Legea nr. 360/2002 potrivit căreia, la data intrării în vigoare a prezentei legi, poliţiştii – agenţi de poliţie – absolvenţi de studii superioare vor fi încadraţi de drept în categoria ofiţerilor de poliţie, în gradele corespunzătoare, conform pregătirii şi studiilor fiecăruia, cu menţinerea drepturilor câştigate anterior [art. 73 alin. (1)].
În sfârşit, au fost invocate unele hotărâri judecătoreşti favorabile pronunţate de instanţe în speţe asemănătoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1425 din 29 mai 2007, a respins ca neîntemeiate excepţiile de inadmisibilitate şi de prescripţie a dreptului la acţiune invocate de pârâţi, precum şi acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ, ci critică refuzul pârâţilor de a-l încadra în Corpul ofiţerilor de poliţie, situaţie în care cauzei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce se referă exclusiv la acţiunile având ca obiect cererea pentru anularea unui act administrativ tipic. Că, pentru situaţiile asimilate actelor administrative (refuzul nejustificat de soluţionare a unei decizii), acţiunea se poate introduce fără formularea unei plângeri prealabile.
S-a apreciat, pe de altă parte, că în raport de data ultimului refuz (adresa din 30 octombrie 2006, emisă de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti), acţiunea a fost introdusă în termenul legal.
Cât priveşte fondul litigiului, Curtea a reţinut că nicio dispoziţie a Legii nr. 360/2002 nu reglementează trecerea automată a agenţilor de poliţie în Corpul ofiţerilor de poliţie ca urmare a obţinerii unei diplome de studii superioare.
Dimpotrivă, art. 73 alin. (7) din lege se referă în mod explicit la obligaţia agentului de poliţie de a participa la concursul organizat pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile acestui act normativ, iar reglementarea conţinută în art. 72 pct. 1 şi 2, nu justifică concluzia contrară, deoarece ea nu se referă la trecerea poliţistului dintr-o categorie în alta, ci la acordarea gradelor profesionale, subînţelegându-se că este vorba de acordarea gradelor în cadrul aceleiaşi categorii.
În plus, trebuie avute în vedere, dispoziţiile Ordinului M.A.I. nr. 300 din 21 iunie 2004 care stabilesc modalitatea de ocupare a posturilor de ofiţer de poliţie de către agenţii de poliţie cu studii superioare şi prevăd, în mod expres, necesitatea promovării unui concurs.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamantul C.A.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă i-a respins acţiunea ca neîntemeiată, referindu-se la alte dispoziţii legale decât cele aplicabile la data solicitării sale pentru a fi încadrat în categoria A, prevăzută la art. 14 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Că în realitate, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, îndeplinea toate condiţiile legale care nu stabileau obligativitatea participării la concurs, cerinţă introdusă abia ulterior prin modificările realizate în baza O.U.G. nr. 89/2003.
A precizat totodată, că există mai multe norme juridice care au reglementat sau reglementează promovarea funcţionarilor publici, absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, prin transformarea postului pe care aceştia sunt încadraţi (art. 8 din O.U.G. nr. 123/2003, art. 12 din O.U.G. nr. 92/2004).
Recursul este nefondat
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, reclamantul C.A. îndeplineşte funcţia de agent de siguranţă publică în cadrul Secţiei Poliţie Bucureşti, având gradul profesional de agent şef. El a absolvit Facultatea de management în anul 1998, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului a înaintat cereri de promovare în categoria corespunzătoare şi de acordare a gradului profesional corespunzător, atât ministrului de interne, cât şi şefului Inspectoratului General al Poliţiei (la 6 şi respectiv 10 septembrie 2002).
Cererile respective nu au primit însă nici o rezolvare şi cu adresa din 30 octombrie 2006, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a comunicat Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex” că rapoartele reclamantului nu puteau fi soluţionate favorabil în lipsa unei metodologii de aplicare a legii, stabilită prin ordin ministerial.
Este aşadar, evidentă pasivitatea reclamantului care invocând legea mai favorabilă nu şi-a valorificat dreptul subiectiv legitim, pretins încălcat, prin contestarea în justiţie a refuzului autorităţilor publice pârâte de a da curs cererii de promovare, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 29/1990, în vigoare la data depunerii cererii de încadrare.
Prin acţiunea introdusă la data de 10 noiembrie 2006, el a solicitat obligarea pârâţilor să-l încadreze în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie, urmând ca ulterior să fie echivalat profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare absolvite.
Cererea de chemare în judecată nu vizează anularea unui act administrativ unilateral, în forma sa tipică, ci refuzul nejustificat al pârâţilor de a soluţiona favorabil rapoartele înaintate în cursul anului 2002 pentru promovare în categoria superioară.
De fapt, prin acţiunea formulată, se tinde la valorificarea unui drept subiectiv consfinţit de Legea nr. 360/2002, în forma sa iniţială, dar după modificarea actului normativ, cu ignorarea condiţiilor şi termenelor prevăzute în acest sens de legile privind contenciosul administrativ care s-au succedat în timp, precum şi a noilor cerinţe impuse prin O.U.G. nr. 89/2003, în privinţa promovării agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare.
Rezultă prin urmare, că instanţa de fond nu se putea raporta decât la legea în vigoare la data comunicării răspunsului cu adresa Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi la data sesizării sale, adică la dispoziţiile care instituie condiţia participării agentului de poliţie la concurs [art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, modificată].
Noua reglementare legală nu a mai consacrat un drept al agenţilor de poliţie care au absolvit cursurile unor instituţii de învăţământ superior de a fi încadraţi în corpul ofiţerilor de poliţie, fără concurs, ca urmare a unei simple cereri, aşa încât, acţiunea formulată de reclamant în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nu putea fi admisă.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced, care în parte substituie motivarea sentinţei şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva sentinţei nr. 1425 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2008. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 43/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
