ICCJ. Decizia nr. 430/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 430/2008
Dosar nr. 4506/85/2006
Şedinţa publică de la 5 februarie 2008
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 decembrie 2006, reclamanta SC K. SRL Sibiu a solicitat anularea deciziilor nr. 310 din 14 iulie 2006, nr. 198 din 30 mai 2006, emise de D.G.F.P. Sibiu, exonerarea de la plata sumei de 2.564.748 RON şi suspendarea executării deciziei nr. 198/2006 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta în mod eronat a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, a SC K. SRL Sibiu cu debitoarea SC C. SRL, societate aflată în stare de insolvenţă, întrucât cele două societăţi ar avea acelaşi obiect de activitate; că SC C. SRL nu a fost declarată în stare de insolvenţă, împotriva sa fiind deschisă doar procedura de reorganizare judiciară în Dosar nr. 1350/2005 al Tribunalului Sibiu, care este în stadiul depunerii declaraţiilor de creanţă; că nu a fost încă soluţionată contestaţia împotriva raportului de inspecţie fiscală din 21 noiembrie 2005, atacat de către lichidatorul judiciar B.G.; că datoriile fiscale nu au un caracter definitiv, cert şi exigibil, astfel că decizia emisă neavând la bază date certe nu poate fi considerată executorie şi nu poate fi titlu de creanţă.
Reclamanta a mai arătat că este creditoarea acelei societăţi, că este înscrisă cu creanţa sa în sumă de 85.395.500,5 RON pe tabelul creanţelor, astfel că nu i se poate reţine o dublă calitate, atât de creditor, cât şi de debitor, faţă de SC C. SRL; că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc. este limitată la persoanele juridice care desfăşoară aceeaşi activitate; că cele două societăţi au un obiect de activitate distinct, dar asemănător; că lucrările fac obiectul unui contract de subantrepriză şi evident ele nu au fost prestate în cadrul aceleiaşi activităţi a debitorului.
Reclamanta a mai precizat că solidaritatea, chiar în ipoteza în care s-ar aplica, ar putea opera numai în măsura în care se dovedeşte că ar fi avut o culpă în neachitarea obligaţiilor fiscale de către debitoare, culpă care nu este prezumată.
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 13 aprilie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată reţinându-se că sunt întrunite condiţiile art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât debitoarea SC C. SRL Sibiu se află în stare de insolvenţă, reclamanta deţine controlul asupra acesteia (51 părţi sociale) şi are obiect de activitate identic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamanta SC K. SRL Sibiu prin administrator judiciar SC I.C. IPRL SRL Sibiu.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că la data soluţionării în fond a acţiunii nu a fost îndeplinită procedura de citare cu administratorul judiciar al reclamantei, deoarece pe dovada de citare nu este aplicată ştampila şi semnătura administratorului judiciar; că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării deciziei atacate; că debitorul nu se află în stare de insolvenţă întrucât se află în curs de judecată; că reclamanta este creditorul debitoarei SC C. SRL Sibiu; că nu este certă creanţa societăţii deoarece procesul-verbal de inspecţie fiscală din data de 25 noiembrie 2005 a fost atacat în justiţie de către lichidatorul judiciar B.G., cauza nefiind încă soluţionată.
De asemenea, recurenta a invocat, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. arătând că instanţa a soluţionat cauza fără citarea debitorului principal, SC C. SRL Sibiu.
Verificând cauza, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs referitor la necitarea debitorului SC C. SRL Sibiu.
Prin decizia nr. 198/2006 a D.G.F.P. Sibiu s-au constatat obligaţii fiscale ale debitoarei SC C. SRL declarată în stare de insolvenţă, precum şi răspunderea solidară a recurentei cu debitorul în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc.
SC K. SRL a formulat apărări privind greşita obligare la plata debitului fiscal invocând neîndeplinirea condiţiilor art. 27 alin. (2) C. proc. fisc., condiţii care se referă şi la debitorul principal, ambele societăţi fiind ţinute solidar să răspundă faţă de bugetul statului. Ca urmare, se impunea ca dezbaterea cauzei să aibă loc în contradictoriu şi cu SC C. SRL Sibiu. Prin necitarea acestei societăţi comerciale au fost încălcate dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât reclamanta a fost vătămată în dreptul său de a se apăra faţă de codebitor, căruia hotărârea nu îi poate fi opusă dacă nu a figurat ca parte în proces.
Pentru aceste considerente, recursul fiind fondat, va fi admis, sentinţa se va casa şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Referitor la primele două motive de recurs, se constată că nu sunt întemeiate. Pe dovada de citare a reclamantei pentru termenul din data de 13 aprilie 2007 s-a făcut menţiunea faptului că citaţia a fost afişată pe uşa principală, nicio persoană nefiind găsită, întrucât programul de lucru se încheiase. De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat în mod distinct asupra cererii de suspendare a executării deciziei, deoarece pronunţarea asupra acestei cereri este inclusă în hotărârea de respingere a acţiunii în totalitate.
Cât priveşte celelalte motive de recurs, ele vor fi analizate de instanţa de rejudecare, ca apărări de fond ale reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC K. SRL, prin administrator judiciar SC I.C. IPRL SRL Sibiu, împotriva sentinţei civile nr. 42 din 13 aprilie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 431/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
