ICCJ. Decizia nr. 431/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 431/2008
Dosar nr. 5740/1/2007
Şedinţa publică de la 5 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 decembrie 2005, reclamanta Asociaţia A.A.M., cu sediul în Roşia Montană, a chemat în judecată Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, solicitând anularea licenţei pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roşia Montană, nr. X/1999, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului SA Deva şi aprobată prin H.G. nr. 458/1999.
În motivarea acţiunii se arată că, prin procesele-verbale de constatare a contravenţiilor din 03 martie 2003 şi din 21 iulie 2004 încheiat de Garda de Mediu Alba şi de Consiliul Judeţean Alba au fost sancţionate contravenţional titularele de licenţă Filiala Roşia Montană a Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului SA Deva şi SC R.M.G.C. SA pentru că nu au obţinut autorizaţia de mediu şi nu au fost respectate dispoziţiile legale privind forarea zăcămintelor.
În drept, reclamanta a invocat numai prevederile lit. a) ale art. 34 din Legea nr. 85/2003 (titularul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate cu privire la autorizarea şi termenul privind începerea activităţilor miniere).
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, intervenientele SC R.M.G.C. SA şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului SA, ca titulari ai licenţelor ce fac obiectul acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 811 din 20 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii acţiunii şi a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, reţinând că pentru a se putea dispune anularea licenţei, dispoziţiile Legii nr. 85/2003 prevăd expres la lit. a)-h) ale art. 34 situaţiile în care se aplică această sancţiune contravenţională, procesele-verbale invocate de reclamantă, fiind încheiate pentru încălcarea altor acte normative.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 85/2003, întrucât a făcut dovada că Garda Naţională de Mediu a aplicat Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului SA Deva o sancţiune contravenţională pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, cu modificările ulterioare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 34 prevăd că autoritatea competentă anulează licenţa (permisul titularului sancţionat contravenţional) în termen de 30 de zile de la primirea notificării.
Prin acţiune, nu se invocă şi lit. e) (titularului i s-a anulat acordul şi/sau autorizaţia privind protecţia mediului şi/sau cea de protecţia muncii).
Obiectul controlului judecătoresc în prezenta cauză îl formează răspunsul pe care Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale l-a dat reclamantei şi examinarea legalităţii poziţiei adoptate de autoritate, privind retragerea licenţei de exploatare.
Prin H.G. nr. 458/1999 a fost aprobată licenţa de concesiune nr. X/1999 pentru exploatarea minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roşia Montană încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului SA Deva (ca titular) şi SC E.G.R. SA (companie afiliată).
Ulterior, prin Ordinul nr. 310 din 09 octombrie 2000 al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale s-a aprobat transferul licenţei de concesiune pentru exploatare nr. X/1999 de la Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului SA Deva către SC R.M.G.C. SA (fostă SC E.G.R. SA).
În ce priveşte licenţa de concesiune nr. Y/1999 pentru exploatare în perimetrul Bucium a fost aprobată prin Ordinul nr. 60/1999 al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.
Prin Ordinul nr. 123 din 28 iulie 1999 al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale s-a aprobat transferul licenţei de concesiune pentru exploatare nr. Y/1999 de la Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului SA către SC E.G.R. SA (devenită SC R.M.G.C. SA), aceasta din urmă devenind titular al licenţei.
Deci activităţile de exploatare la Roşia Montană şi Bucium sunt efectuate de o singură persoană juridică, fiind nefondate susţinerile recurentei-reclamante privitoare la o societate inexistentă.
Cele 2 amenzi aplicate prin procesele-verbale arătate au fost aplicate pentru nerespectarea unor prevederi referitoare la protecţia mediului şi autorizarea construcţiilor.
Art. 341 lit. a) din Legea nr. 85/2003 se aplică titularului licenţei care nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate cu privire la autorizarea şi termenul privind începerea activităţilor miniere.
Ori, lucrările pentru care a fost sancţionată Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului SA Deva nu erau lucrări de exploatare efectivă a zăcămintelor.
Contravenţiile invocate de reclamantă sunt constatate de către alte organe decât Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, organ competent potrivit Legii nr. 85/2003 să controleze respectarea de către titular al prevederilor din licenţă.
Întrucât aspectele reţinute prin cele două procese-verbale de contravenţie nu se încadrează în situaţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 34 lit. a)-h) din Legea nr. 85/2003, în mod corect instanţa de fond a apreciat legalitatea refuzului pârâtei de a dispune anularea licenţei nr. X/1999.
Având în vedere cele mai sus expuse, şi neexistând motive de casare de ordine publică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 811 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 430/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 436/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
