ICCJ. Decizia nr. 4356/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul SC C.I.î.S.T.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Primul Ministru și M.E.C.T. anularea H.G. nr. 676 din 18 iulie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea și modificarea acestui act normativ în sensul completării listei cu instituțiile de învățământ superior particular din România, prin adăugarea instituției reclamante, suspendarea H.G. nr. 676/2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, obligarea pârâților la despăgubiri materiale în cuantum de 1.000.000 lei și daune morale în valoare de 500.000 lei.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat pârâtului Guvernul României, prin adresa nr. 17/6856 din 6 august 2007, revocarea și modificarea H.G. nr. 676 din 18 iulie 2007, având în vedere că este o instituție de învățământ superior autorizată definitiv de Statul Român, prin sentința civilă nr. 1981 din 10 iulie 1991, că de la data înființării a desfășurat neîntrerupt activitatea de învățământ superior, a organizat admitere, școlarizare la nivel universitar și a eliberat diplome de absolvire și licență.
A mai arătat că nu are obligația legală de a se adresa A.R.A.C.I.S., întrucât la data înființării acestui organism, instituția desfășura deja activitatea de învățământ superior.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamanta nu a făcut dovada dreptului subiectiv sau a interesului recunoscut de lege, pe care Guvernul României să-l fi încălcat prin actul administrativ contestat.
Pârâtul M.E.C.T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu are competența de a emite hotărâri de guvern. La aceeași dată a formulat și cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernului României.
Prin încheierea din data de 24 ianuarie 2008, instanța de fond a încuviințat, în principiu cererea de intervenție accesorie și a dispus respingerea cererii de suspendare a executării H.G. nr. 676/2007, ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 911 din 20 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T. Totodată a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C.I.î.S.T.E. SRL, ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul M.E.C.T., în sensul respingerii acțiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta își justifică legitimarea procesuală activă prin faptul că este autorizată și funcționează legal din anul 1991, însă nu a fost menționată în H.G. nr. 676/2007.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtului M.E.C.T., instanța de fond a reținut că proiectul H.G. nr. 676/2007 a fost inițiat de acest minister, astfel încât are calitate procesuală pasivă alături de emitentul actului administrativ.
Pe fond, prima instanță a constatat că prin H.G. nr. 676/2007 au fost aprobate structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2005, pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile de universitate sau altele similare, numai instituțiile de învățământ superior autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
A concluzionat instanța de fond că, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada obținerii autorizației de funcționare provizorie sau a acreditării, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 88/1993 și ale O.U.G. nr. 75/2005, în mod legal, această societate nu a fost menționată în H.G. nr. 676/2007. Pe cale de consecință a admis și cererea de intervenție accesorie formulată de M.E.C.T.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.I.î.S.T.E. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 3041 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat fiecare motiv de recurs indicat mai sus, recurenta-reclamantă susține, în esență următoarele:
- instanța de fond s-a aflat într-o eroare, neobservând că reclamanta este o instituție particulară de învățământ superior, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și autorizată de statul român să desfășoare această activitate prin sentința civilă nr. 1981 din 10 iulie 1991;
- instanța de fond nu a aplicat principiul neretroactivității legilor, întemeindu-și greșit soluția pe dispozițiile Legii nr. 88/1993 și ale O.U.G. nr. 75/2005, intrate în vigoare ulterior înființării societății reclamante;
- prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 28 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ și recunoașterea diplomelor, reținând că reclamanta avea obligația de a obține autorizația provizorie, deși textul de lege stabilește obligația de a solicita autorizația, ceea ce s-a îndeplinit de către societate în termenul de 6 luni impus de lege.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
H.G. nr. 676/2007 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 5 alin. (3) și (4) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, ale art. 2 - art. 4 din Legea consorțiilor universitare nr. 287/2004, precum și ale O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.
Totodată hotărârea contestată a fost întocmită pe baza documentelor legal constituite, precum și a rapoartelor C.N.E.A.A. și A.R.A.C.I.S.
Potrivit actelor normative menționate mai sus, pentru a fi inclusă în H.G. nr. 676/2007, reclamanta trebuia să dovedească existența unui raport de evaluare academică elaborat de C.N.E.A.A. și A.R.A.C.I.S., dar recurenta-reclamantă nu a adus nici o dovadă privind îndeplinirea procedurilor privind obținerea acreditării.
Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă susține că este o instituție particulară de învățământ superior, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului și avea obligația doar de a solicita autorizația provizorie nu și de a o obține.
în primul rând, înalta Curte reține că autorizarea funcționării SC C.I.î.S.T.E. SRL prin hotărâre judecătorească și înmatricularea în Registrul Comerțului, reprezintă doar îndeplinirea procedurii de dobândire a personalității juridice și de opozabilitate față de terți, pentru a putea desfășura activitatea comercială declarată prin actul constitutiv. Ulterior dobândirii personalității juridice, orice societate comercială, pentru a putea desfășura activitățile propuse, trebuie să îndeplinească anumite condiții impuse de legi speciale, în funcție de domeniul în care dorește să exercite faptele de comerț.
în speță, recurenta-reclamantă are ca obiect principal de activitate cod caen 8030 - învățământul superior, ceea ce presupune că scopul înființării acesteia este de a satisface serviciul public al învățământului. Dată fiind importanța acestui domeniu de activitate, legiuitorul a înțeles să reglementeze prin legi speciale condițiile în care persoanele juridice de drept privat, indiferent că sunt organizate ca societăți comerciale, asociații sau fundații pot să desfășoare activități de învățământ superior și, ce e mai important să poată finaliza procesul de învățământ prin acordarea unor diplome valabile și recunoscute din punct de vedere al legii naționale.
Astfel, prin art. 28 din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor "Instituțiile cu activități de învățământ superior înființate după 22 decembrie 1989 sunt obligate să solicite autorizația de funcționare provizorie în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi". Această etapă a autorizării provizorii acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz admiterea la studii și reprezintă etapa premergătoare procedurii acreditării, prin care se recunoaște instituției de învățământ superior particular dreptul de a emite diplome, alte acte de studii recunoscute de M.E.C. și de a organiza, examen de absolvire, licență, masterat, sau doctorat. Prin urmare obligația "de a solicita autorizația de funcționare provizorie" este una de rezultat, în sensul de a se obține această autorizație, în sens contrar, activitatea de învățământ neputând fi desfășurată în condițiile legii.
Din actele dosarului rezultă că societatea recurentă denumită la acel moment I.A.C.I.E.S.T.E. a solicitat autorizația provizorie, care însă nu i-a fost acordată, situație ce a generat un litigiu între societate și C.N.E.E.A., prin Decizia nr. 498/1998 a Curții Supreme de Justiție dispunându-se efectuarea unei noi analize a activității institutului.
în urma reevaluării, comisiile de Științe Economice și de Științe Juridice au întocmit rapoartele nr. 144/2000 și nr. 1024/2001, propunându-se din nou neautorizarea provizorie, ca urmare a neîndeplinirii standardelor prevăzute de lege.
Prin urmare, la momentul intrării în vigoare a O.U.G nr. 75/2005, societatea reclamantă nu obținuse autorizația provizorie de funcționare, în condițiile art. 28 din Legea nr. 88/1993, în mod normal trebuind să-și înceteze activitatea. Totuși, societatea și-a desfășurat în continuare activitatea de învățământ superior, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond, în acest timp derulându-se mai multe litigii în cadrul cărora societatea reclamantă a contestat rezultatul rapoartelor de evaluare privind neautorizarea funcționării, litigii care nu s-au finalizat în favoarea recurentei-reclamante.
Cu toate acestea, recurenta SC C.I.î.S.T.E. SRL (fosta SC I.A.C.I.E.S.T.E SRL - denumire schimbată în 24 mai 2007) nu a înțeles să reia procedura de acreditare stabilită în prezent prin art. 30 din O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației și obligatorie pentru toate instituțiile de învățământ superior particular.
Prin urmare, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a urmat până la acest moment procedura stabilită prin actul normativ menționat, în vederea obținerii autorizației de funcționare provizorie și ulterior a acreditării, nu putea fi menționată în anexele 3, 4 și 5 ale H.G. nr. 676/2007, astfel încât nu se justifică pretențiile reclamantei.
Față de argumentele expuse, înalta Curte a constatat că sentința instanței de fond a fost legală și temeinică, și a respins recursul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3970/2008. Contencios → |
|---|
