ICCJ. Decizia nr. 1124/2008. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 153 din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de Guvernul României și Primarul Municipiului Timișoara și a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC B.T. SA Timișoara, împotriva pârâților Guvernul României, Municipiul Timișoara prin Primar și C.L. al Municipiului Timișoara și ca o consecință a dispus revocarea parțială a H.G. nr. 1016/2005, în sensul anulării pozițiilor nr. 1566 și nr. 1567 din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 1016/2005.
Cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de M.A.I. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 1016/2005 s-a modificat H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și cel al municipiilor orașelor și comunelor din județul Timiș și potrivit Anexei nr. 2 la această hotărâre au fost trecute în domeniul public al municipiului Timișoara, bunurile evidențiate la pozițiile nr. 1566 și nr. 1567 din anexă, imobilele respective fiind evidențiate și în C.F. Timișoara, conform extrasului de carte funciară aflat la dosar, reclamanta având un drept de administrare asupra construcțiilor prin edificare conform înscrierii din cartea funciară.
Se constată că H.G. nr. 1016/2005 a fost emisă de Guvernul României în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, practic încălcându-se dispozițiile acestei legi și trecându-se în proprietatea publică a Municipiului Timișoara, imobilele reprezentate de construcții proprietatea reclamantei, evidențiate în cartea funciară, fără aplicarea art. 7 lit. e) din Legea nr. 213/1998, ceea ce constituie o vătămare în sensul art. 1 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004 și o încălcare a interesului legitim al reclamantei, aceasta luând ființă conform Legii nr. 15/1990 prin Decizia nr. 492 din 12 noiembrie 1990 a Prefecturii județului Timiș, fiind de fapt succesoarea fostei unități economice de stat î.C.S.M.M.C. Timișoara.
Fiind o societate comercială cu capital de stat la data înființării sale are și interesul legitim de a beneficia de prevederile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 fapt pentru care a solicitat pârâtului Municipiul Timișoara atestarea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în C.F. aflat în litigiu, potrivit plângerii prealabile înaintate de reclamantă pârâtului Guvernul României.
împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, Guvernul României, Primarul Municipiului Timișoara prin reprezentanții săi legali și M.A.I. reprezentat prin Direcția generală reglementări juridice și contencios, susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond care a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Pârâtul Guvernul României susține în esență că în speță reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 1016/2005, fără a-și justifica, în raport cu art. 52 din Constituția României și cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală activă pentru că nu dovedește existența dreptului vătămat și legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ și presupusa vătămare.
Actele depuse pentru atestarea dreptului de proprietate al reclamantei nu echivalează cu titlu de proprietate, reclamanta având doar un drept de administrare operativă asupra terenului respectiv, teren ce formează obiectul procedurii de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, fără a se fi clarificat regimul juridic al terenului, acela de proprietate privată al reclamantei.
Pe de altă parte susține recurentul, în extrasul de carte funciară eliberat de oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara, la data de 5 octombrie 2005, în partea a II-a la "înscrieri privitoare la proprietate" este menționat Statul Român în calitate de proprietar, SC B.T. SA având doar un drept de administrare operativă.
în altă ordine de idei, raportat la condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea reclamatului, pentru că actul de inventariere a bunurilor aparținând domeniului public nu creează drepturi noi, și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și pe cale de consecință nu este de natură a vătăma drepturile reale, actuale ale deținătorilor imobilelor.
Recurentul Primarul Municipiului Timișoara, susține că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât pentru a se legitima procesual activ, reclamanta trebuia să facă dovada că este titulara unui drept subiectiv civil material actual și real, ori în speță aceasta nu a adus dovezi în acest sens, pentru a se trage concluzia că a fost vătămată prin adoptarea hotărârii ce face obiectul litigiului.
H.G. atacată este temeinică și legală, fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 a Normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 548/1999 având la bază inventarul bunurilor cuprinse în domeniul public al județului, actualizat și întocmit de comisiile speciale constituite în acest sens, iar hotărârea C.L. prin care s-a propus trecerea terenului în domeniul public a fost adusă la cunoștința publică prin afișare la sediul Primăriei Municipiului Timișoara și prin publicarea pe pagina de internet a Primăriei.
Recurentul M.A.I. susține nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, deoarece reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor respective și nici a existenței legăturii de cauzalitate între emiterea actului administrativ contestat și presupusul drept în care a fost vătămată.
însăși instanța de fond a reținut că reclamanta nu are decât un drept de administrare asupra imobilelor în cauză așa încât H.G. a fost adoptată cu respectarea legii, în baza hotărârii C.L. care a propus trecerea bunurilor în domeniul public, hotărâre care nu a fost contestată de către societatea reclamantă și prin natura ei nu este în măsură a vătăma vreun drept.
Intimata - reclamantă SC B.T. SA Timișoara, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece este succesoarea în drepturi a SC M. SA Timișoara, înființată în 1991, în baza art. 20 alin. (2)1din Legea nr. 15/1990, terenurile și construcțiile fostei unități economice de stat trecând în patrimoniul societății pe acțiuni, fiind proprietatea acesteia, astfel că și terenurile și construcțiile din Timișoara au intrat în patrimoniul noii societăți pe acțiuni - ca proprietăți extratabulare.
Arată intimata că în prezent sunt în faza de întocmire a documentației prevăzute de H.G. nr. 834/1991 pentru intabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară potrivit procedurii speciale stabilite de această hotărâre de guvern.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte le va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
în speță, societatea reclamantă SC B.T. SA Timișoara, a solicitat revocarea parțială a H.G. nr. 1016/2005, în sensul anulării pozițiilor nr. 1566 și nr. 1567 din Anexa 2, pretinzând că este proprietara extratabulară a imobilelor trecute la pozițiile respective în calitate de succesoare în drepturi a societății comerciale pe acțiuni înființată în 1991 - SC M. SA Timișoara de la care a preluat tot activul și pasivul societății, urmare fuziunii prin absorbție inclusiv imobilele în discuție.
Solicitarea intimatei - reclamante este premergătoare obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aceasta precizând că se află în faza de întocmire a documentației prevăzute de H.G. nr. 834/1991, intabularea dreptului de proprietate în evidențele de carte funciară fiind și ea în curs de realizare.
Susținerile reclamantei bazate pe un pretins drept de proprietate asupra imobilelor în discuție, ce urmau a fi dovedite în cadrul procesului au îndreptățit instanța de fond să constate că aceasta are calitatea procesuală activă, acțiunea sa fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în mod corect respingându-se excepția lipsei calității procesuale active invocată de Guvernul României și Primarul Municipiului Timișoara.
Actele depuse de societatea reclamantă pentru atestarea dreptului de proprietate al acesteia, nu echivalează însă cu titlul de proprietate, pentru că, astfel cum se precizează și în cererea de chemare în judecată, reclamanta - intimată are numai un drept de administrare asupra terenului respectiv, teren ce formează obiectul procedurii de atestare a dreptului de proprietate prevăzută de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991, fără a se fi clarificat regimul juridic al acestuia, acela de proprietate privată a reclamantei - intimate.
în extrasul de carte funciară eliberat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara la data de 5 octombrie 2005, aflat la dosar fond, în parte a II-a la "înscrieri privitoare la proprietate" este menționat Statul Român în calitate de proprietar, SC B,T. SA având doar un drept de administrare operativă.
Așadar H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului Timiș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Timiș, care a inclus în domeniul public și imobilele despre care intimata - reclamantă, pretinde că are drept de proprietate, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care în art. 2 dispune ca "domeniul public este alcătuit și din orice alte bunuri care potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ teritoriale prin modurile prevăzute de lege".
Obiectul proprietății publice este determinat prin efectul legii, bunurile de uz public fiind cele care sunt destinate chiar prin natura lor de a fi folosite de toți cei administrați și la care au acces toate persoanele, iar cele de interes public, fiind acele bunuri care au menirea de a fi folosite în cadrul unei activități care interesează pe toți membrii societății.
Cum din probele administrate, rezultă astfel că statul deține cu titlu valabil imobilele în litigiu, prin atestarea acestuia la domeniul public prin H.G. atacată, nu se încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998, astfel cum în mod greșit a considerat instanța de fond.
Simplul drept de administrare operativă asupra imobilelor în litigiu în favoarea SC B.T. SA menționat în extrasul de carte funciară Timișoara, nu-i conferă intimatei - reclamante dreptul de a solicita revocarea parțială a susmenționatei H.G., hotărâre care de fapt este un act de delimitare al domeniului public al statului, județelor, comunelor și orașelor.
Prin natura sa actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public nu creează drepturi noi, nu stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, și deci nu este de natură a vătăma vreun drept.
H.G. de atestare nu are efect constitutiv de drepturi, prin aceasta stabilindu-se doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunuri, neavând nici un efect asupra proprietății private a altor persoane.
Constatând deci, că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâți, a modificat sentința și a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu aplicarea și a art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4356/2008. Contencios → |
|---|
