ICCJ. Decizia nr. 4358/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4358/2008
Dosar nr. 170/33/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii S.I. şi S.C.D. au solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea art.1 pct. 6 din HG nr. 11/1997, respectiv art. 6 din Normele metodologice nr. 1 din 17 ianuarie 1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că au solicitat Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca vânzarea apartamentului pe care îl deţin în temeiul unui contract de închiriere, cerere formulată în considerarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995. Au mai arătat că autoritatea publică menţionată le-a comunicat că nu poate soluţiona favorabil cererea de cumpărare, deoarece potrivit art. 6 din HG nr. 20/1996, dreptul de a cumpăra apartamentul în care locuiesc îl au numai chiriaşii care ocupau apartamentele respective în baza unui contract de închiriere valabil încheiat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.
În susţinerea demersului judiciar, reclamanţii au mai arătat că din textul legal a cărui anulare se solicită nu rezultă că cei care au încheiat contracte de închiriere după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, nu pot beneficia de prevederile acesteia, în lege nefăcându-se nici o distincţie în acest sens, astfel încât art. 6 din normele metodologice adaugă în mod nepermis, la lege.
Prin sentinţa civilă nr. 383 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.I. şi S.C.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 şi ale art. 6 din Normele metodologice nr. 1 din 17 ianuarie 1996, rezultă că dreptul chiriaşilor de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentele deţinute în calitate de chiriaşi este conferit de Legea nr. 112/1995 şi nu de art. 6 din Normele metodologice. În acest sens, a constatat prima instanţă că art. 9 din Legea nr. 112/1995 stabileşte sfera persoanelor care pot beneficia de dispoziţiile textului legal menţionat, respectiv acele persoane care la data apariţiei legii erau titulare ale unor contracte de închiriere cu privire la apartamentele pentru care solicită mai apoi cumpărarea. A mai reţinut instanţa de fond şi faptul că art. 6 din Normele metodologice reia întocmai menţiunile cuprinse în art. 9 alin. (1) din lege, nefiind vorba de o restrângere a sferei persoanelor care pot beneficia de dispoziţiile Legii nr. 112/1995.
Faţă de aspectul că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 a fost verificat de Curtea Constituţională, care, prin Decizia nr.1012 din 1 noiembrie 2007 a constatat constituţionalitatea acestor dispoziţii, Curtea de Apel Cluj a concluzionat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii S.I. şi S.C.D., care au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, argumentează recurenţii-reclamanţi, art. I pct. 6 din HG nr. 11/1997 completează prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 restrângând în mod nelegal sfera persoanelor care pot cumpăra apartamentele, la chiriaşii care aveau un contract de închiriere valabil încheiat şi ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţă, trecute în proprietatea statului: „chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut a art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu pata integrală sau în rate a preţului".
Or, prin art. I pct. 6 din HG nr. 11/1997 a fost delimitată categoria „chiriaşilor titulari de contract" la care se referă art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, prevăzându-se că „dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege îl au numai chiriaşii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii", ceea ce nu constituie o completare legii, ci o explicitare realizată în scopul organizării executării şi aplicării unitare a legii în activitatea autorităţilor administrative competente.
Că este aşa rezultă şi din Decizia nr. 1012/2007 a Curţii Constituţionale prin care a fost soluţionată o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.
În motivarea acestei decizii, Curtea Constituţională a reţinut că autorul excepţiei a vizat, în fapt, modificarea sau completarea textului de lege criticat, în sensul extinderii sferei persoanelor care au dreptul să dobândească proprietatea asupra locuinţei deţinute cu chirie şi asupra acelora care nu aveau calitatea de chiriaşi ai imobilelor la data apariţiei legii, soluţia adoptată fiind aceea de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel fiind, Curtea reţine că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I. şi S.C.D., împotriva sentinţei civile nr. 383 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3089/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4365/2008. Contencios → |
|---|
