ICCJ. Decizia nr. 437/2008. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 437/2008
Dosar nr. 7354/2/2006
Şedinţa publică de la 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 iulie 2006, reclamantul Y.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini - Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României, cu instituirea unei interdicţii de intrare în ţară de 6 luni, cu anularea deciziei administrative din 10 iulie 2006.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 28 iunie 2006 a solicitat la Autoritatea pentru Străini să-i aprobe cererea de plecare din România, cu instituirea unei interdicţii de intrare în ţară de numai 6 luni, însă pârâta a refuzat.
Prin decizia din 26 iulie 2004, pârâta a instituit măsura returnării şi interdicţiei de intrare pentru o perioadă de 5 ani, măsuri care nu au fost îndeplinite deoarece la data de 27 iulie 2004 reclamantul a solicitat cerere de acordare a statutului de refugiat, respinsă definitiv şi irevocabil prin decizia Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iunie 2006.
A mai arătat reclamantul că îşi va suporta personal cheltuielile de plecare pentru data de 11 august 2006, îndeplinind astfel prevederile art. 102 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 privind reducerea la jumătate a perioadei de interdicţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1569 din 06 iunie 2007, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Y.L.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că din analiza situaţiei reclamantului rezultă că acesta are o şedere ilegală pe teritoriul României de aproximativ 1 an şi 5 luni, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 102 alin. (1) pct. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, pe care nu l-a motivat.
Pe de altă parte, la termenul de judecată de la data de 06 februarie 2008, reclamantul a formulat şi depus la dosar cerere de renunţare la judecată, potrivit dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.
Aşa fiind, şi văzând cererea recurentului-reclamant, Curtea urmează să ia act de renunţarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de Y.L. împotriva sentinţei civile nr. 1569 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 449/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
