ICCJ. Decizia nr. 449/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 449/2008
Dosar nr. 590/43/2007
Şedinţa publică de la 6 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 mai 2007, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată Direcţia Regională Vamală pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi A.N.A.F., solicitând anularea actelor constatatoare din 23 februarie 2001 şi a anexelor acestora întocmite de Biroul Vamal Miercurea Ciuc, precum şi a deciziei nr. 112 din 27 aprilie 2007, prin care au fost respinse contestaţiile privind suma totală de 71.391 RON reprezentând taxe vamale, TVA şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a primit licenţă de import pentru importul unei linii de derulare – un utilaj complex cu mai multe subansamble – care se încadrează la poziţia 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României, beneficiind de toate facilităţile oferite pentru stimularea investiţiilor.
Societatea a contestat încadrarea tarifară ulterioară a importurilor sale – transportul utilajului având loc în mai multe tranşe – la alte coduri tarifare, efectuată de organele vamale prin actele constatatoare contestate.
Prin sentinţa nr. 72 din 07 august 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea deciziei nr. 112 din 27 aprilie 2007 şi a actelor constatatoare din 23 februarie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că piesele importate de reclamantă în luna decembrie 1997 sunt un tot unitar cu cele importate în cursul anului 1998, întreg utilajul încadrându-se în titulatura de „maşini-unelte pentru prelucrarea lemnului, care pot efectua diferite tipuri de operaţii, fără manevrarea manuală a piesei între operaţii şi fără schimbarea uneltelor între operaţii”, poziţia de încadrare în Tariful vamal de import al României fiind 84.65.10.90.
În acest sens, instanţa a constatat că şi organele vamale au recunoscut destinaţia finală a pieselor componente, respectiv cea a compunerii unui utilaj, astfel că în mod greşit au fost clasificate diferit prin actele constatatoare încheiate la 23 februarie 2001.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele A.N.A.F., prin D.G.F.P. Harghita, şi Direcţia Regională Vamală pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Harghita, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtele au arătat că nu este relevantă afirmaţia societăţii potrivit căreia mărfurile în cauză sunt subansamble ale unui tot unitar, deoarece mărfurile importate în luna decembrie 1997, nefiind părţi componente ale utilajului decât împreună cu piesele care urmau a fi importate în 1998, a fost necesară reanalizarea încadrării vamale.
De altfel, au precizat pârâtele, produsele livrate cu fiecare din cele 4 eşaloane au fost prezentate separat la vămuire şi pentru fiecare tranşă a fost depusă câte o declaraţie vamală de import definitiv, fără ca societatea să solicite şi să obţină aprobarea pentru depunerea unei singure declaraţii vamale de import la data prezentării ultimului eşalon şi pentru clasificarea tuturor mărfurilor văzute ca elemente componente principale ale unei linii tehnologice, la acelaşi cod tarifar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta a obţinut certificatul din 19 februarie 1997 emis de Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru care i-a fost eliberată licenţa de import din 21 martie 1997, utilajul importat fiind încadrat la poziţia tarifară 84.65.10.90.
Susţinerea pârâtelor în sensul că fiecare piesă componentă importată în decembrie 1997 trebuie să primească o clasificare diferită decât cea a liniei tehnologice în ansamblu nu are temei legal, destinaţia pieselor care au făcut obiectul celor 4 importuri succesive fiind cea a compunerii unui utilaj complex, prevăzut în licenţa de import, care se încadrează distinct la poziţia 84.65.10.90 din Tariful vamal de import al României.
În acest sens, instanţa de fond a interpretat judicios dispoziţiile art. 1 şi 2 lit. b) din Anexa 1 a Legii nr. 98/1996 care prevăd că fiecare menţiune la o materie în amestec sau asociată cu alte materii are o clasificare determinată.
Astfel fiind, importurile efectuate de reclamantă au fost corect încadrate iniţial la poziţia tarifară 84.65.10.90 pentru care se achitaseră taxele vamale şi taxa pe valoarea adăugată aferente acestei poziţii, împrejurare în raport de care s-a dispus în mod corect anularea actelor constatatoare prin care se stabilise că societatea nu poate beneficia de facilităţi vamale.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. Harghita, în reprezentarea A.N.A.F., şi de Direcţia Regională Vamală pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 72 din 07 august 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 457/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
