ICCJ. Decizia nr. 457/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 457/2008
Dosar nr. 10221/2/2006
Şedinţa publică de la 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.A. a chemat în judecata pârâtul Ministerul Justiţiei solicitând anularea actului administrativ intitulat „adeverinţă” emis la 06 iunie 2006 de Direcţia de Resurse Umane şi Relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi emiterea unui act administrativ (ordin) în care să se menţioneze întreaga perioadă în care şi-a desfăşurat activitatea ca asistent judiciar (începând cu data de 16 octombrie 2000 şi până în luna decembrie 2005).
În motivarea acţiunii a arătat că, în temeiul Ordinului nr. 2570/C din 09 octombrie 2000 emis de Ministerul Justiţiei, a fost numită în funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti, începând cu data de 16 octombrie 2000.
S-a susţinut că în adeverinţa atacată se menţionează că a funcţionat ca asistent judiciar în perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2004, deşi reclamanta şi-a desfăşurat activitatea şi după acest moment, iar pârâtul nu a întreprins niciun demers pentru a-i înceta activitatea la instanţa de judecată.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare în care a invocat autoritatea de lucru judecat, întrucât reclamanta a mai formulat o acţiune prin care a solicitat emiterea unui ordin care să menţioneze durata mandatului său, respectiv recunoaşterea unui mandat de 5 ani, iar Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 în Dosarul nr. 1238/2005 în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Pe fondul cererii de chemare în judecată pârâtul a precizat că mandatul asistenţilor judiciari numiţi în funcţie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004 este de 4 ani şi încetează de drept la expirarea acestui termen. Se susţine că reclamanta putea să exercite funcţia de asistent judiciar pentru perioada mandatului pentru care a fost numită şi care a încetat de drept la împlinirea celor 4 ani, respectiv la data de 16 octombrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1319 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea privind anularea adresei invocate ca nefondată şi a fost constatată autoritatea de lucru judecat pentru menţionarea perioadei cât a funcţionat ca asistent judiciar. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere faptul că adresa emisă de pârât este corectă, întrucât menţionează perioada legală a mandatului său, iar cu privire la menţionarea întregii perioade în care şi-a desfăşurat activitatea ca asistent judiciar (începând cu data de 16 octombrie 2000 şi până în luna decembrie 2005) a constatat că este autoritate de lucru judecat întrucât scopul final urmărit de reclamantă este acelaşi în cele două acţiuni formulate la instanţă, din care una este intrată în puterea de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal reclamanta S.A., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
A învederat reclamanta-recurentă, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. pentru incidenţa puterii de lucru judecat, respectiv nu există identitate de obiect şi cauza între litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. 1238/2005 al Curţii de Apel Bucureşti finalizat prin sentinţa nr. 1578 din 04 octombrie 2005 şi cauza ce face obiectul prezentului dosar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 şi art. 312 alin. (13) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Prin sentinţa civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia nr. 1838 din 29 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea ca nefondată a acţiunii formulate de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect obligarea pârâtului să emită un ordin în care să se menţioneze durata mandatului său, ca urmare a apariţiei Legii nr. 304/2004.
A susţinut reclamanta S.A., prin motivele acţiunii soluţionate prin sentinţa civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, că prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară durata mandatului său de asistent judiciar, de 4 ani, începută la data de 16 octombrie 2000, a fost prelungită de drept cu încă 5 ani, potrivit prevederilor coroborate ale art. 100 şi 105 din Legea nr. 304/2004 din care rezultă că magistraţii consultanţi aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004 sunt numiţi de drept în funcţia de asistent judiciar, cu un mandat de 5 ani.
Reclamanta a solicitat, în acest litigiu, în subsidiar, ca în condiţiile în care instanţa nu achiesează la această interpretare juridică să aprecieze că durata mandatului sau este de 5 ani, până la data de 16 octombrie 2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a precizat, în considerentele sentinţei civile nr. 1578 din 04 octombrie 2005, că norma tranzitorie cuprinsă în art. 105 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care prevede că magistraţii consultanţi în funcţie „îşi continuă activitatea sub denumirea de asistenţi judiciari”, nu poate fi interpretată decât în sensul continuării mandatului în exercitarea căruia se aflau la data intrării în vigoare a legii, până la împlinirea duratei de 4 ani pentru care au fost numiţi în condiţiile prevăzute de legea în vigoare la data numirii. De asemenea, a învederat instanţa de fond că durata mandatului asistenţilor judiciari este cea prevăzută de lege şi nu se stabileşte printr-un ordin al ministrului justiţiei, astfel încât nu se poate reţine un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri in sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi art. 52 din Constituţia României.
Prin acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 10221/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, soluţionată prin sentinţa civilă atacată cu recurs în prezenta cauză, reclamanta S.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, anularea actului administrativ intitulat „adeverinţă” emis la data de 06 iunie 2006 de Direcţia de Resurse Umane şi Relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii – prin care s-a adeverit că reclamanta a funcţionat ca asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti în perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2004, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unui ordin în care să se menţioneze că şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de asistent judiciar începând cu data de 16 octombrie 2000 şi până în luna decembrie 2005.
S-a arătat prin motivele acţiunii, că deşi în actul administrativ intitulat „adeverinţă” se menţionează că a funcţionat ca asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, în perioada 16 octombrie 2000-16 octombrie 2004, în realitate şi-a desfăşurat activitatea în cadrul acestei instanţe şi după expirarea perioadei menţionate până în luna decembrie 2005, aşa cum s-a probat cu înscrisurile depuse la dosar, fără ca pârâtul să fi întreprins vreun demers în vederea încetării activitaţii la instanţa de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat existenţa puterii lucrului judecat cât priveşte capătul de cerere din acţiune prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui act administrativ (ordin) în care să se precizeze că şi-a desfăşurat activitatea în funcţia de asistent judiciar începând cu data de 16 octombrie 2000 şi până în luna decembrie 2005, în raport de sentinţa civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 1238/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că există identitate de obiect, în contextul în care reclamanta a solicitat prin ambele cereri de chemare în judecată obligarea pârâtului la emiterea unui ordin referitor la durata mandatului său de asistent judiciar ca urmare a apariţiei Legii nr. 304/2004, precum şi identitate de cauză, atâta vreme cât fundamentul juridic al celor două acţiuni este identic.
În speţă, este îndeplinită numai condiţia identităţii de părţi nu şi condiţia identităţii de obiect şi cauză, întrucât prin a doua acţiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Ministerului Justiţiei la emiterea unui act administrativ prin care sa se statueze asupra perioadei de timp în care, în mod real, în fapt, reclamanta a exercitat efectiv funcţia de asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a.
Cu alte cuvinte, în cauza de faţă, reclamanta nu a reiterat pretenţiile din acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1578 din 04 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi nu a urmărit acelaşi scop, respectiv o nouă statuare asupra chestiunii de drept privitoare la durata legală a mandatului sau de asistent judiciar, prin interpretarea normei tranzitorii cuprinse în art. 105 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci a solicitat, practic, obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să se stabilească, în raport de situaţia de fapt pretins probată în cauză cu înscrisuri, că a desfăşurat efectiv activitate de asistent judiciar şi după data de 16 octombrie 2004 până în luna decembrie 2005.
În aceste condiţii, reţinând că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat capătul de cerere din acţiunea recurentei prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unui act administrativ (ordin) prin care să se menţioneze că perioada în care reclamanta a desfăşurat activitatea de asistent judiciar la Tribunalul Bucureşti este cuprinsă în perioada 16 octombrie 2000-decembrie 2005 prin admiterea excepţiei puterii lucrului judecat, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admiterea recursului declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1319 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru soluţionarea fondului pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1319 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 458/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
