ICCJ. Decizia nr. 4551/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4551/2008
Dosar nr. 2077/2/2008
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamanta SC T. SRL şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, aceasta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M. suspendarea măsurii de anulare a 7 licenţe de exploatare, până la pronunţarea unei hotărâri definitive cu privire la revocarea aceloraşi măsuri, dispuse prin notificarea din 14 martie 2008, precum şi revocarea măsurii nelegale de anulare a licenţelor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta SC T. SRL a arătat că la data de 14 martie 2008 pârâta A.N.R.M. a emis Notificarea nr. 400350, prin care a informat-o despre Decizia de anulare a şapte licenţe de exploatare resurse minerale, deţinute de societatea reclamantă începând cu anul 2006.
S-a mai arătat că în cazul de faţă sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru suspendarea măsurilor dispuse prin notificarea din 14 martie 2008 întrucât, (I) s-a cerut anularea notificării A.N.R.M. chiar în cadrul prezentei cereri, (II) cazul este bine justificat având în vedere faptul că notificarea a fost emisă de A.N.R.M. fără a fi respectate prevederile Legii nr. 85/2003 („Legea minelor") referitoare la condiţiile în care o licenţă poate fi anulată, (III) în cazul în care notificarea nu va fi suspendată, SC T. SRL ar fi împiedicată să continue efectuarea demersurilor necesare pentru găsirea unor soluţii de rezolvare a situaţiei de fapt şi de drept legată de licenţe şi va fi imposibilă continuarea investiţiilor în perimetrele în care s-a demarat o astfel de procedură, iar (IV) anularea licenţelor ar crea un prejudiciu iminent, ce va fi reflectat în cifra de afaceri a SC T. SRL, în contribuţiile datorate bugetului de stat şi în măsura disponibilizării salariaţilor ce îşi desfăşoară activitatea în perimetrele acoperite de licenţe.
Prin încheierea din 19 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că nu există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea deciziei emise de autoritatea pârâtă. Prin urmare, cerinţa existenţei unor cazuri bine justificate, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită în speţă.
În privinţa celei de a doua cerinţe, s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit existenţa prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ contestat.
Împotriva încheierii din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC T. SRL solicitând admiterea acestuia cu consecinţa modificării încheierii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare formulată.
Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta - reclamantă, prezentând succint situaţia de fapt ce a generat litigiul având ca obiect atât revocarea măsurii dispuse de intimata A.N.R.M., de anulare a licenţelor de exploatare resurse minerale pe care le deţine, cât şi suspendarea acestei măsuri, comunicată prin notificarea din 14 martie 2008, a susţinut că soluţia instanţei de respingere a cererii de suspendare a executării este nelegală şi netemeinică, întrucât nu a fost făcută o corectă apreciere a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe menţionate în respectivul text de lege.
Recurenta-reclamantă a arătat că în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, s-a demonstrat posibilitatea existenţei unei pagube viitoare şi iminente, prin afectarea politicii de investiţii în perimetrele în care a fost deja demarată o astfel de procedură, prin imposibilitatea recuperării cheltuielilor efectuate cu privire la obţinerea autorizaţiilor necesare pentru efectuarea exploatărilor pe aceste perimetre şi nu în ultimul rând prin disponibilizarea angajaţilor.
S-a mai arătat, pe acest aspect, că respingerea cererii de suspendare echivalează cu posibilitatea conferită A.N.R.M. de a scoate la licitaţie licenţele anulate, astfel că se impune ca instanţa de recurs să constate că există o pagubă iminentă şi viitoare, mai cu seamă că şi instanţa de fond, la nivel formal, a admis existenţa unor „pierderi patrimoniale la un moment dat".
Cu privire la cerinţa existenţei unui caz bine justificat, recurenta a arătat că în mod eronat instanţa de fond nu a primit argumentele sale, întrucât atât din punct de vedere formal cât şi al condiţiilor de fond, notificarea A.N.R.M. a fost emisă cu nerespectarea prevederilor Legii minelor. S-a învederat, în acest sens, că deşi societatea reclamantă a solicitat anterior anulării licenţelor, emiterea acordului de întrerupere a activităţii de exploatare la perimetrele în discuţie, A.N.R.M. a refuzat să emită acest acord, motivat de aplicarea unor sancţiuni contravenţionale, de neachitarea taxei pentru activitatea minieră sau neaprobarea uneia dintre licenţe prin hotărâre a guvernului, deşi Legea minelor nu condiţionează în nici un fel obţinerea acordului de întrerupere de cele reţinute de A.N.R.M.
S-a mai susţinut că notificarea s-a emis şi cu încălcarea art. 34 din Legea minelor întrucât procesele verbale de sancţionare contravenţională menţionate în respectivul text de lege sunt în curs de judecată, pentru perimetrele anume arătate.
În fine, au fost învederate şi alte aspecte de formă ce .demonstrează nelegalitatea, cel puţin aparentă, a notificării, respectiv lipsa semnăturii preşedintelui A.N.R.M. precum şi o serie de argumente vizând fondul cauzei, raportat la cele 7 (şapte) perimetre miniere, respectiv, Ioneşi II Amonte, Nucet, Cărpiniş Moroieni, Viişoara, Comana – Dealul Glimea, Pod Văleni şi Targşor.
Recursul este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului precum şi încheierea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile şi prin prisma criticilor recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că se impune admiterea recursului de faţă cu consecinţa modificării în tot a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării măsurii de anulare a licenţelor de exploatare resurse minerale, comunicate recurentei prin Notificarea nr. 400350 din 14 martie2008 emisă de A.N.R.M., pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Este adevărat că actele administrative, ca principiu general, sunt executorii din oficiu, în favoarea lor acţionând prezumţiile de legalitate, veridicitate şi autenticitate, astfel că, din această perspectivă suspendarea executării actului administrativ apare ca fiind o măsură cu caracter de excepţie de la această regulă.
Totodată, trebuie recunoscută însă posibilitatea celor ce se pretind vătămaţi de a obţine suspendarea atunci când executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave greu de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil în contestarea legalităţii actului administrativ, îndeplinirea cumulativă a acestor cerinţe prevăzute în textele din Legea nr. 554/2004, sus-arătate, fiind de altfel stipulată şi în Recomandarea nr. R (89)8 din 1989 a Comitetului Miniştrilor C.E., referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Prin prisma celor învederate şi raportat la probele administrate de recurenta - reclamantă pe acest aspect, Înalta Curte apreciază, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că se impunea suspendarea executării măsurii de anulare a licenţelor de exploatare resurse minerale, comunicate prin notificarea din 4 martie 2008, emisă de A.N.R.M., dată fiind îndeplinirea cerinţelor legale prevăzute pentru aceasta.
Cercetând sumar legalitatea actului administrativ emis de intimata-pârâtă A.N.R.M., respectiv Notificarea din data de 14 martie 2008, şi fără a prejudeca fondul litigiului, Înalta Curte apreciază că este demonstrată îndeplinirea cerinţei cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurările de fapt şi de drept de natură a crea o îndoială în privinţa legalităţii actului administrativ în discuţie, emis în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea minelor nr. 85/2003, vizează tocmai neîndeplinirea tuturor cerinţelor de ordin formal, impuse de respectivul text de lege pentru ca autoritatea competentă să dispună anularea licenţelor.
Astfel, potrivit art. 34 din Legea minelor, autoritatea competentă anulează licenţa /permisul titularului sancţionat contravenţional în termen de 30 de zile de la primirea notificării.
Rezultă din cuprinsul acestei reglementări că una din condiţiile ce se cer a fi îndeplinite în vederea aplicării măsurii arătate este ca titularul să fi fost în prealabil sancţionat contravenţional.
Cum din probele administrate de reclamanta – recurentă şi necombătute de pârâta - intimată, a rezultat că procesele referitoare la procesele verbale de sancţionare contravenţională a SC T. SRL de către A.N.R.M., sunt în curs de judecată, pentru perimetrele Nucet, Viişoara, Ioneşi II Amonte, Cărpiniş Moroieni, neexistând până la data soluţionării prezentului recurs dovada că s-a pronunţat o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, care să menţină procesele – verbale de sancţionare contravenţională, (filele 10-12 dosar fond – sentinţa civilă nr. 4995 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Târgovişte, nedefinitivă prin care s-a anulat procesul – verbal de contravenţie din 8 iunie 2007 încheiat de A.N.R.M.), Înalta Curte reţine că, cel puţin prima facie, cerinţa premiză a textului invocat, în cuprinsul Notificării aceea ca titularul de licenţă să fie sancţionat contravenţional, nu este îndeplinită.
Înalta Curte apreciază că în cauză a fost dovedită şi cerinţa pagubei iminentă, astfel cum este acest concept definit de art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, a prejudiciu material viitor şi previzibil.
Raportat la conţinutul concret al actului administrativ contestat, iminenţa producerii pagubei este o consecinţă a executării respectivului act, întrucât, în mod evident, anularea licenţelor de exploatare aferente perimetrelor menţionate în cuprinsul notificării sunt de natură să afecteze direct şi cu consecinţe dificil de anticipat, activitatea de exploatare şi de investiţii în respectivele perimetre a recurentei-reclamante.
În plus, prin actele depuse la dosar, recurenta-reclamantă a demonstrat că a achiziţionat terenuri în zonele pentru care deţine licenţele, or, în situaţia în care aceste licenţe ar fi anulate, nu se vor putea recupera practic sumele investite şi nici s-ar putea pune probleme valorificării acestora, lipsind interesul pentru achiziţionarea unor terenuri în zone în care trebuie să se realizeze exploatări miniere.
Reţinând aşadar că executarea actului administrativ contestat ar genera o pagubă iminentă solicitării recurente, cu impact socio-economic şi în ceea ce îi priveşte pe angajaţii ce deservesc respectivele perimetre de exploatare, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul de faţă şi va modifica în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii de suspendare a executării măsurii dispuse de intimata A.N.R.M. prin notificarea din 14 martie 2008 formulată de societatea reclamantă SC T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T. SRL împotriva încheierii din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot încheierea atacată în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă.
Suspendă executarea măsurii de anulare a licenţelor de exploatare resurse minerale, comunicate reclamantei prin notificarea din 14 martie 2008 a A.N.R.M. până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4518/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4659/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
