ICCJ. Decizia nr. 4659/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4659/2008
Dosar nr. 6733/2/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3243 din 11 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul R.M., în contradictoriu cu pârâtul M.T., prin care solicita obligarea acestuia să răspundă la petiţia nr. 2022 din 16 august 2007, în conformitate cu prevederile OG nr. 27/2002, Legii nr. 233/2002 şi art. 51 din Constituţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 20222 din 16 august 2007, reclamantul a solicitat ministrului transporturilor să dispună trimiterea unei oferte de despăgubire corespunzătoare suprafeţei de 500 mp., cu care nu a putut fi împroprietărit. Reclamantul a primit răspuns prin adresa din 05 septembrie 2007 prin care se arată că, în contextul dispoziţiilor Legii nr. 44/1994, M.T. îi revine obligaţia doar cu privire la realizarea drepturilor veteranilor de război constând în asigurarea, în condiţiile legii, a transportului gratuit pe calea ferată. Potrivit dispoziţiilor art. 13 din acest act normativ, cuantumul despăgubirilor pentru terenurile pentru care titularii dreptului nu au putut fi împroprietăriţi sunt suportate de la bugetul statului, a cărui gestionare excede atribuţiilor M.T.
Având în vedere actele depuse la dosar, instanţa de fond a constatat că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia legală de a răspunde petiţiei adresate, în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Faţă de susţinerea reclamantului cu privire la nerespectarea art. 4 din Legea nr. 233/2002 (art. 61 din OG nr. 27/2002, aprobată prin Legea nr. 233/2002), prima instanţă a apreciat că petiţia a fost adresată ministrului transportului în considerarea funcţiei pe care acesta o deţine în Consiliul Interministerial de acordare a despăgubirilor, aşa încât petiţia nu a fost „greşit îndreptată", în sensul art. 61, ci aceasta a vizat competenţa ministrului transporturilor în soluţionarea cererii.
În ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la încălcarea dreptului proprietate, instanţa de fond, constatând că obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâtului să răspundă la petiţie, în conformitate cu OG nr. 27/2002, Legea nr. 233/2002 şi art. 51 din Constituţie, a reţinut că recunoaşterea dreptului reclamantului de a obţine transmiterea unei oferte de despăgubiri cu consecinţa obligării autorităţii la emiterea actului sunt aspecte ce pot fi supuse analizei în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, bazate pe prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul, care, fără a se raporta la motivele prevăzute la art. 304 şi 3041 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică, învederând următoarele critici generale:
- instanţa de fond a omis să ţină cont de jurisprudenţa C.E.D.O. care a culpabilizat Guvernul României, din care face parte şi pârâtul, pentru tergiversarea soluţionării cererilor celor îndreptăţiţi la despăgubiri;
- prin respingerea acţiunii sale, instanţa de fond anulat, de facto, sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 2008, lipsindu-l astfel de proprietatea sa;
- Legea nr. 44/1994, republicată, nu prevede persoana asupra căreia trebuie să-şi îndrepte cererea de acordare de despăgubiri, astfel că pârâtul, în calitatea sa de membru al Guvernului României, are calitate procesuală pasivă, Guvernul fiind autoritatea responsabilă pentru executarea legilor.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că obiectul acţiunii care a fost învestită îl formează cererea reclamantului de obligare a pârâtului să-i răspundă „la petiţia nr. 20222 din 16 august 2007 în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr. 27/2002, Legii nr. 234/2002 coroborat cu art. 51 din Constituţia României", aşa cum recurentul-reclamant a prevăzut în mod expres în actul de sesizare a instanţei de contencios administrativ.
Or, cu adresa din 5 septembrie 2007, M.T. i-a comunicat răspunsul la cererea sa, care fusese înregistrată cu nr. 20222 din 16 august 2007, ceea ce impune concluzia că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia legală, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în mod întemeiat.
Susţinerea recurentului, referitoare la sentinţa civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, nu este pertinentă în raport cu obiectul cauzei de faţă, hotărârea respectivă privind un litigiu în contradictoriu cu C.G. al Municipiului Bucureşti, faţă de care urma să fie pusă în executare.
Celelalte critici formulate conţin susţineri cu un mare grad de generalitate, din care nu rezultă motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Oricum, în măsura în care recurentul - reclamant apreciază că răspunsul dat de către autoritatea publică în cauză reprezintă un refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale, acesta are la dispoziţie posibilităţile reglementate la art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva sentinţei nr. 3243 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4551/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4665/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
