ICCJ. Decizia nr. 4674/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4674/2008
Dosar nr. 689/33/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 443 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 56338 din 20 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 5 septembrie 1944-3 decembrie 1944, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, începând cu data de 1 august 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta s-a refugiat, împreună cu familia sa, în data de 5 septembrie 1944, din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu Luduş, în localitatea Cioarga, reîntorcându-se la domiciliul în data de 3 decembrie 1944.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât schimbarea domiciliului reclamantei şi familiei sale nu poate fi considerată „refugiu" din motive etnice, atâta vreme cât localitatea părăsită nu era ocupată.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincţie după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia, şi tară a se face vreo caracterizare a localităţii părăsite de cei persecutaţi, esenţial fiind actul persecuţiei. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.
De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori [alin. (2)].
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor C.A. şi C.M.L. rezultă că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta şi ceilalţi membrii ai familiei sale s-au refugiat în data de 5 septembrie 1944, din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, din localitatea de domiciliu Luduş, în localitatea Cioarga, reîntorcându-se la domiciliul în data de 3 decembrie 1944.
Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum şi a faptului că acesta a fost consecinţa persecuţiilor etnice suferite de reclamantă şi familia sa, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea şi, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 şi să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada solicitată.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 443 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4654/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4679/2008. Contencios → |
|---|
