ICCJ. Decizia nr. 4654/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4654/2008
Dosar nr. 6807.1/59/2006
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.T.D. a chemat în judecată pe pârâţii M.I.R.A., I.J.P.F. Timiş şi D.P.F. Timişoara solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea Dispoziţiei nr. 845131 din 13 septembrie 2006 emisă de şeful I.J.P.F. Timiş princare a fost sancţionat cu mustrare scrisă;
- anularea Dispoziţiei nr. 8108J8 din 29 septembrie 2006 emisă de directorul D.P.F. Timişoara prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva dispoziţiei de sancţionare susmenţionate;
- anularea Notei raport a Corpului de control al ministrului nr. 2/103211 din 22 august 2006;
- suspendarea executării sancţiunii aplicate;
- restituirea drepturilor salariale de care a fost privat de la data şi ca urmare a aplicării sancţiunii;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În esenţă, reclamantul susţine că actele atacate sunt nelegale întrucât, pe de o parte, au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. c) C. muncii, întrucât Nota raport şi dispoziţia de sancţionare nu cuprind motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate, iar dispoziţia prin care a fost soluţionată contestaţia a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 65 alin. (5) din Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004.
Totodată, reclamantul susţine că abaterile reţinute în sarcina sa nu îi sunt aplicabile, întrucât în privinţa înregistrării în evidenţa unităţii a stupefiantelor nu i-au fost prezentate documente justificative, în privinţa activităţii de inventariere a drogurilor aferentă anului 2005 nu a existat nicio neregulă, iar în ceea ce priveşte achiziţia de uşi metalice, uşi metalice rezistente la foc şi ferestre PVC cu geam termopan nu îi poate fi reţinută vreo culpă.
În cauză, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantului.
Rejudecând cauza, după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia nr. 314 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 170 din 2 iulie 2008:
- a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 845131 din 13 septembrie 2006 emisă de şeful I.J.P.F. Timiş, a Dispoziţiei nr. 810818 din 29 septembrie 2006 emisă de directorul D.P.F. Timişoara şi a Notei raport a Corpului de control al ministrului nr. 2/103211 din 22 august 2006;
- a dispus obligarea I.J.P.F. Timiş la plata către reclamant a drepturilor salariale care i-au fost retrase acestuia ca urmare a sancţiunii aplicate prin actele administrative anulate;
- a respins cererea reclamantului de suspendare a executării sancţiunii ce i-a fost aplicată prin actele administrative anulate;
- a obligat pe pârâţi la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
La termenul din 2 iulie 2008, instanţa a pus în discuţia părţilor consecinţa nepublicării în Monitorul Oficial al României, Partea I a Ordinelor ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003 în temeiul cărora au fost emise actele administrative ce formează obiectul litigiului.
Sub acest aspect, instanţa a constatat că sancţionarea reclamantului, prin Dispoziţia nr. 845131 din 13 septembrie 2006 emisă de şeful I.J.P.F. Timiş s-a făcut cu respectarea procedurii reglementate de Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 şi a Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005, modificat şi completate prin Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 750/2005 şi reţinându-se încălcarea de către reclamant a dispoziţiilor art. 13 lit. d) din Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 447/2003.
Instanţa a apreciat că ordinele respective sunt acte administrative cu caracter normativ în privinţa cărora există obligativitatea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (l) şi (l1) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 28 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin HG nr. 50/2005.
Or, constatând că ordinele respective nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea de apel a concluzionat că acestea nu pot produce efecte juridice anterior publicării, astfel că sunt nelegale atât procedura de sancţionare a reclamantului, cât şi actele prin care a fost aplicată sancţiunea, în temeiul dispoziţiilor cuprinse în aceste ordine.
Împotriva sentinţei civile nr. 170 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş şi Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara.
Toate cele trei autorităţi recurente au cerut instanţei de control judiciar evaluarea sentinţei atacate, atât din perspectiva mai largă a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., cât şi din cea a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât au apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Sub acest aspect, al motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat, în principal, că este greşită argumentarea soluţiei de anulare a actelor administrative contestate de reclamant ca o consecinţă a inaplicabilităţii Ordinelor M.A.I. nr. 400/2004 şi nr. 600/2005 (modificat ulterior) cu motivarea că aceste acte normative nu produc efecte juridice, nefiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, aşa cum prevede în mod imperativ Legea nr. 24/2000.
În combaterea argumentaţiei instanţei de fond, recurenţii au subliniat că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2007 care completează Legea nr. 24/2000 nu există obligativitatea publicării în Monitorul Oficial pentru ca Ordinele M.A.I. să intre în vigoare, astfel că aplicând totuşi aceste dispoziţii instanţa a încălcat principiul neretroactivităţii legii înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Mai mult, s-a apreciat că potrivit art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin HG nr. 50/2005, abrogată la momentul formulării acestor apărări, ca de altfel şi potrivit fostului Regulament aprobat prin HG nr. 555/2001 (abrogat şi înlocuit de cel mai sus amintit) „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională".
Recurenţii au arătat, totodată, că şi dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanţei de fond cu privire la inaplicabilitatea ordinelor M.A.I. cu caracter normativ, nu se poate concluziona că actele atacate pot fi anulate, atâta vreme cât ele au fost emise nu doar în aplicarea acestor ordine ci şi în baza unor dispoziţii care reglementează condiţiile generale ale răspunderii disciplinare a poliţiştilor, respectiv în baza Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
În opinia autorităţilor recurente, probatoriul administrat în cauză, nu justifică soluţia de admitere a acţiunii, M.I.R.A. subliniind şi că pentru considerentele dezvoltate anterior se poate susţine că instanţa nu a intrat, practic, în cercetarea fondului.
Examinând cauza prin prisma criticilor expuse cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursurile sunt întemeiate şi că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., astfel că urmare a admiterii recursurilor, sentinţa atacată va fi casată cu trimiterea pricinii spre rejudecare, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Sesizată cu cererea de anulare a unor acte administrative individuale având ca obiect aplicarea sancţiunii disciplinare „mustrare scrisă" reclamantului C.T.D., Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a procedat la anularea acestui act reţinând ca unic şi de esenţă motiv, în opinia sa, nelegalitatea întregii proceduri de sancţionare deoarece ordinele M.A.I. nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 şi nr. 447/2003, acte cu caracter normativ care au stat la baza emiterii actelor individuale contestate, nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, în vederea intrării lor în vigoare, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea de acte normative).
Reţinând temeinicia acestui motiv de nulitate a actelor administrative în discuţie, instanţa a apreciat ca inutilă analizarea celorlalte motive de nulitate invocate de reclamant prin acţiune.
Înalta Curte va înlătura motivul de recurs privitor la necondiţionarea intrării în vigoare a ordinelor M.A.I. de operaţiunea de publicare în Monitorul Oficial, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000, pe de o parte pentru că recurenţii s-au rezumat la susţineri cu caracter general fără a indica expres temeiul exact în acest sens, iar pe de altă parte pentru că această aserţiune este în mod evident infirmată de conţinutul normelor în discuţie, atât în forma anterioară cât şi ulterioară modificării/completării aduse prin Legea nr. 194/2007.
Dacă sub aspectul acesta argumentaţia judecătorului fondului este una corectă şi în acord cu prevederile Legii nr. 24/2000, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre eliminarea teoriei avansate de pârâţi privitoare la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (3) din Anexa la HG nr. 50/2005 republicată, (pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative).
Textul legal menţionat mai înainte vizează excepţiile de la regula publicării în Monitorul Oficial al României Partea I, respectiv „ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională", cu precizarea „dacă legea nu dispune altfel". În legătură cu această ultimă expresie, în mod clar legiuitorul a avut în vedere o lege specială care să dispună în alt sens decât cel referitor la actele exceptate de la publicare şi nu la prevederile Legii nr. 24/2000, lege generală.
Cum nu există o asemenea lege specială care să facă inactivă includerea ordinelor M.A.I. în excepţia prevăzută la alin. (3) din art. 35 din HG nr. 50/2005, Înalta Curte consideră că nu subzistă concluzia că Ordinele M.A.I. nu şi-au produs efect. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie este constantă şi nu sunt motive de fapt şi de drept pentru o altă abordare în momentul de faţă*.
Ca urmare, apare ca eronată şi concluzia nelegalităţii întregii proceduri de sancţionare ce a stat la baza emiterii actelor administrative individuale ce-l privesc pe intimatul-reclamant, cu această unică motivare legată de nepublicarea actelor normative în Monitorul Oficial, Partea I.
Pentru cele arătate şi pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, pricina va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care în aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ.va examina actele contestate şi din perspectiva celorlalte motive de nelegalitate invocate de cel ce se pretinde vătămat prin emiterea lor.
În privinţa recursului declarat de Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara se va face aplicaţia art.22 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare şi art. 9 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (aprobată prin Legea nr. 106/1995 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul anulării cererii de recurs pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată şi art. 3 din OG nr. 32/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş împotriva sentinţei civile nr. 170 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de Direcţia Poliţiei de Frontieră Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe civile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
* A se vedea Decizia nr. 2543/18 iunie 2008 şi nr. 2895/17 septembrie 2008 a Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4640/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4674/2008. Contencios → |
|---|
