ICCJ. Decizia nr. 4799/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4799/2008
Dosar nr. 1261/2/2008
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 27 februarie 2008, reclamanta SC N. & S. SRL Constanţa a chemat în judecată A.N.R.C.T.I. – în prezent A.N.C. - solicitând anularea Deciziei nr. TC/1035 din 14 februarie 2008 prin care a fost obligată la plata sumei de 784 lei reprezentând tariful de monitorizare pentru anul 2008 şi restituirea amenzii achitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că Decizia atacată este nelegală, întrucât societatea întruneşte condiţiile de exceptare prevăzute de art. 47 alin. (8) din OUG nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, întrucât este autorizată să exercite dreptul de utilizare a frecvenţelor radio numai în scopul instalării şi operării unei reţele de comunicaţii electronice pentru uz propriu de tip radiocomunicaţii mobile profesionale, nu şi de reţele destinate publicului pentru a fi obligat la plata tarifului de monitorizare.
Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 13 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit certificatului tip nr. 16932 din 11 noiembrie 2003, societatea are dreptul de a furniza şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, neavând relevanţă împrejurarea că nu a obţinut licenţă pentru acest tip de servicii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC N. & S. SRL Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a greşit, reţinând că menţiunile din certificatul tip o obligă la plata tarifului de monitorizare, fără a se avea în vedere faptul că acest act conferă dreptul de a furniza reţele şi servicii publice de comunicaţii electronice numai în baza autorizaţiei generale, obţinute prin deţinerea licenţei şi autorizaţiei de asigurare a frecvenţelor.
Or, societatea nu a deţinut şi nu deţine astfel de documente pentru reţele şi servicii publice de comunicaţie, fiind autorizată să furnizeze numai reţele şi servicii private de comunicaţii electronice pentru care deţine licenţă de utilizare.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 304/1 C. proc. civ. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din interpretarea art. 48/1 alin. (1) din OUG nr. 79/2002, rezultă că sunt exceptate de la plata tarifului de monitorizare doar persoanele care furnizează exclusiv reţele sau servicii private de comunicaţii electronice.
În cauză, reclamanta, urmare a notificării adresate pârâtei nr. 15934 din 24 octombrie 2003, a dobândit calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice şi de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
În acest sens, art. 4 alin. (4) din OUG nr. 79/2002 prevede că persoana care realizează notificarea este autorizată să furnizeze tipurile de reţele şi servicii pe care le-a indicat în notificare, având drepturile şi obligaţiile corespunzătoare prevăzute în autorizaţia generală.
Or, la cererea sa, reclamanta a fost autorizată, astfel cum atestă certificatul tip nr. 22705 din 27 septembrie 2004, să furnizeze nu numai reţele şi servicii private de comunicaţii electronice, ci şi reţele publice de comunicaţii electronice, reţele de comunicaţii electronice destinate publicului şi reţele de comunicaţii electronice, altele decât telefonie şi linii închiriate.
Împrejurarea că societatea nu a dobândit şi licenţa de utilizare a frecvenţelor radio nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte plata tarifului de monitorizare, care este datorat în virtutea calităţii de furnizor sau de servicii de comunicaţii electronice.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N. & S. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1471 din 13 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4782/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3854/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
