ICCJ. Decizia nr. 500/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 500/2008
Dosar nr. 653/57/2007
Şedinţa publică de la 8 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 aprilie 2007, reclamanta Autoritatea Rutieră Română a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Ribiţa, judeţul Hunedoara, şi SC D.C. SRL Simeria, constatarea nulităţii licenţelor de traseu pentru transport de persoane prin servicii regulate speciale, eliberate pentru traseele Dumbrava de Jos – Brad – Gurabarza, respectiv Brad – Crişan şi a caietelor de sarcini aferente, emise de Agenţia Autorităţii Rutiere Române – Hunedoara.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că licenţele de transport menţionate au fost solicitate de către operatorul de transport SC D.C. SRL Simeria şi au fost eliberate cu încălcarea prevederilor Ordinului M.T.C.T. nr. 1987/2005, în sensul că beneficiarul nu putea fi Primăria comunei Ribiţa, ci numai un agent economic, o unitate de învăţământ sau o unitate militară.
În drept au fost invocate prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, ale O.U.G. nr. 109/2005 şi ale Ordinului M.T.C.T. nr. 1987/2005.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 35 din 15 iunie 2007, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, având în vedere rezilierea, de comun acord, de către pârâte, a contractului de transport din 12 septembrie 2006, începând cu data de 01 martie 2007, contract ce a stat la baza eliberării celor două licenţe în discuţie, care şi-au încetat astfel valabilitatea.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Autoritatea Rutieră Română, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta susţine, în esenţă, că licenţele au fost valabile până la data de 15 septembrie 2007, astfel că, la data pronunţării sentinţei, acţiunea avea obiect. În plus, mai arată recurenta, chiar dacă a fost reziliat contractul din 12 septembrie 2006, intimata-pârâtă SC D.C. SRL avea obligaţia de a depune licenţele pentru a dovedi că nu mai efectuează traseele Dumbrava de Jos – Brad – Gurabarza şi Brad – Crişan.
Într-o critică distinctă, recurenta solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, invocând generic dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, recurenta invocă ignorarea dispoziţiilor art. 81 din Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005, în sensul că beneficiarul nu putea fi Primăria comunei Ribiţa, ori, generic, cetăţenii acestei comune, ci numai un agent economic, unitate de învăţământ sau unitate militară. De asemenea, la data eliberării celor două licenţe de traseu, în opinia recurentei Autoritatea Rutieră Română Hunedoara ar fi încălcat şi dispoziţiile art. 85 lit. c) din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1987/2005.
În recurs, intimaţii-pârâţi nu au formulat întâmpinări şi nu s-au administrat înscrisuri noi potrivit art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa, prin prisma criticilor reţinute precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Obiectul cererii de chemare în judecată vizează constatarea nulităţii licenţelor de traseu pentru transport de persoane prin servicii regulate speciale, eliberate pentru traseele Dumbrava de Jos – Brad – Gurabarza, respectiv Brad – Crişan.
Aceste două licenţe au fost eliberate operatorului de transport SC D.C. SRL pe baza contractului de prestări servicii încheiat de acesta cu beneficiarul transportului, Primăria comunei Ribiţa.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Autoritatea Rutieră Română a arătat că nu poate revoca cele două licenţe întrucât contractul de prestări servicii încheiat cu Primăria comunei Ribiţa este în derulare şi produce efecte juridice.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect, că la data de 01 martie 2007 a fost reziliat contractul încheiat între Primăria comunei Ribiţa şi SC D.C. SRL. Părţile au convenit amiabil asupra acestei modalităţi de încetare a efectelor contractului de prestări servicii, întrucât scopul pentru care a fost încheiat: asigurarea transportului elevilor Şcolii Generale Ribiţa şi a personalului Primăriei (în funcţie de orarul elevilor, respectiv programul de funcţionare al Primăriei) nu mai era actual, Primăriei fiindu-i repartizat de către Guvern un microbuz, cu aceeaşi afectaţiune.
Aşa fiind, cum potrivit art. 84 alin. (3) din ordinul nr. 1987 din 18 noiembrie 2005 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi activităţilor conexe acestora, în vigoare la data eliberării licenţelor, licenţa de traseu are aceeaşi perioadă de valabilitate ca şi contractul încheiat cu beneficiarul transportului, rezultă că, într-adevăr, acţiunea soluţionată de Curtea de apel era fără obiect.
Faptul că licenţele aveau iniţial o perioadă mai lungă de valabilitate şi că nu au fost „depuse” ori predate în materialitatea lor, nu poate conduce la concluzia că acestea sunt active, câtă vreme temeiul, fundamentul emiterii lor nu mai există, iar operatorul de transport nu mai poate efectua cursele respective.
Deşi formal, recurenta combate modul de soluţionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, de fapt, recursul nu conţine nicio critică adusă raţionamentului judecătorului fondului care a considerat că acestea nu i se cuvin reclamantei întrucât la data înregistrării acţiunii contractul de prestări servicii îşi încetase deja efectele. În plus, art. 274 C. proc. civ. invocat de recurentă în susţinerea acestei critici nu este aplicabil, acest text reglementând modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată părţii care a câştigat procesul, acesta nefiind cazul recurentei.
Celelalte motive de recurs exced limitelor învestirii Înaltei Curţi întrucât vizează fondul litigiului, astfel încât nu pot fi examinate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinţei civile nr. 35 din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 506/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
