ICCJ. Decizia nr. 531/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 531/2008
Dosar nr. 991/64/2006
Şedinţa publică de la 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 august 2006 la Tribunalul Braşov reclamantul V.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 8733 din 02 august 2006 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov – Serviciul Evidenţă Plăţi Beneficiari, solicitând anularea acesteia.
În motivarea contestaţiei, reclamantul arată că decizia menţionată a fost emisă în urma revizuirii dosarului său de pensie, rezultând o diferenţă achitată în plus de către Casa de Pensii Braşov de 78 RON în perioada 01 august 2003-01 august 2006, fără a se explica modul de calcul şi temeiul legal.
Prin sentinţa civilă nr. 934/M din 08 noiembrie 2006 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, cu motivarea că reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să conteste decizia nr. 747/2001 privind acordarea unor drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, iar potrivit art. 7 din Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii pronunţate de comisia constituită în vederea aplicării actului normativ sus-menţionat, persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 37/F din 02 aprilie 2007 a respins ca tardivă acţiunea formulată de reclamantul V.M., cu motivarea că decizia atacată a fost contestată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul V.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece în mod greşit a fost soluţionată excepţia tardivităţii acţiunii, iar drepturile sale stabilite prin decizia nr. 747 din 30 martie 2001 trebuiau să fie plătite încă din anul 1992. Acest lucru rezultă din cererea sa din 15 martie 2001.
De asemenea, recurentul arată că nu i-a fost soluţionat capătul de cerere privind cuantumul indemnizaţiei şi nu i s-au acordat biletele de tratament ce i se cuveneau ca urmare a calităţii sale de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate de recurent, ce pot fi încadrate în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă formulată la 29 august 2006, reclamantul-recurent a contestat decizia nr. 8733 din 02 august 2006, decizie emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov – Serviciul Evidenţă Plăţi Beneficii – decizie emisă în temeiul art. 187 alin. (4) din Legea nr. 19/2000, cu drept de contestaţie la Tribunalul Braşov.
Ulterior, la termenul din 02 noiembrie 2006 reclamantul-recurent a precizat în scris că înţelege să conteste inclusiv decizia nr. 747/2001 privind data de la care i s-au stabilit drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, menţinându-şi însă pretenţiile privind contravaloarea biletelor de tratament în staţiune pentru perioada 2004-2006.
Având în vedere că litigiile privind plata unor drepturi de pensii sunt de competenţa Tribunalului, potrivit Legii nr. 19/2000, iar această instanţă nu şi-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 alin. (4) C. proc. civ. pentru a stabili fără echivoc capetele de cerere ale acţiunii reclamantului şi autorităţile pârâte pe care acesta înţelege să le cheme în judecată, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, casând sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Braşov, în complet de asigurări sociale.
Urmează ca, în măsura în care unele capete de cerere principale sunt de competenţa Tribunalului, iar altele de competenţa altei instanţe, instanţa de rejudecare să procedeze la disjungerea cauzei potrivit art. 165 C. proc. civ., pentru a nu se omite soluţionarea niciuneia din cererile reclamantului, în conformitate cu principiul garantării accesului la justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei nr. 37/F din 02 aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 53/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 538/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
