ICCJ. Decizia nr. 538/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 538/2008
Dosar nr. 904/40/2007
Şedinţa publică de la 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 86/2007 pronunţată la data de 28 mai 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul S.A. în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi cultelor Bucureşti, obiectul acţiunii constituindu-l obligarea pârâtului de a răspunde petiţiei adresată de reclamant la data de 25 ianuarie 2006 Cabinetului Ministrului, cu plata despăgubirilor legale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 19 ianuarie 2007 a fost înregistrată la Cabinetul Ministrului – Ministerul Culturii şi Cultelor, petiţia formulată de reclamant, acestuia fiindu-i adusă la cunoştinţă situaţia înaintării petiţiei la compartimentul specializat din cadrul ministerului la data de 16 februarie 2007.
Reţine instanţa de fond că, fără a aştepta răspunsul la petiţia formulată, după numai 7 zile adică la data de 23 februarie 2007, reclamantul a formulat acţiune la instanţa de contencios administrativ, cerând obligarea pârâtului la emiterea răspunsului şi la plata despăgubirilor pentru neemiterea acestuia în termenul legal.
Ulterior promovării acţiunii, la data de 17 aprilie 2007, cu adresa Compartimentului de Informaţii Publice din cadrul ministerului, reclamantului i s-a comunicat răspunsul la sesizarea formulată, instanţa de fond socotind astfel că cererea reclamantului a fost soluţionată şi drept consecinţă acţiunea formulată a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi susţinând în esenţă că petiţia ce a formulat-o la 13 ianuarie 2007 şi prin care se solicita Ministrului Culturii să întreprindă o anchetă cu privire la modul abuziv al unui funcţionar public de conducere asupra unui funcţionar public de execuţie de a fi forţat să se pensioneze, nu a primit niciun răspuns în termenul legal şi nici nu a fost contactat telefonic, numai după acţionarea în judecată primind o adresă care se voia a fi un răspuns, dar care nu se referea la aspectele semnalate în petiţia sa.
Pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului, dat fiind că cererea de recurs a fost formulată cu ignorarea dispoziţiilor prevăzute de C. proc. civ. conform cărora „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs şi va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, menţiunile prevăzute de 3021 C. proc. civ.”
Se precizează în întâmpinare că recursul formulat de reclamant nu cuprinde indicarea hotărârii care se atacă şi nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi nici dezvoltarea acestor motive.
În subsidiar, pârâtul cere respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referindu-ne mai întâi la excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât, trebuie precizat că aceasta este neîntemeiată, dat fiind că deşi recurentul-reclamant nu indică în mod concret numărul sentinţei atacate, face referire la sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 904/40/2007 al Curţii de Apel Suceava, iar cu privire la motivele de recurs invocate, acesta precizează că în mod nelegal instanţa de fond a considerat că acţiunea a rămas fără obiect pentru că din probatorii a rezultat că a existat un refuz nejustificat din partea intimatei-pârâte de a-i soluţiona petiţia în termenul prevăzut de lege, iar răspunsul înaintat după introducerea acţiunii nu se referă la problemele a căror rezolvare acesta a solicitat-o.
Faptul că aceste motive de recurs formulate nu au fost încadrate într-unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu conduce automat la socotirea recursului ca fiind nul, această lipsă putând fi suplinită chiar de instanţa de control judiciar.
Trecând la analizarea pe fond a motivelor de recurs formulate se constată că acestea sunt neîntemeiate, instanţa de fond dând o rezolvare legală şi temeinică acţiunii formulate, prin soluţia pronunţată de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect.
Nemulţumirea recurentului-reclamant se concretizează în faptul că a existat un refuz nejustificat al pârâtului pentru rezolvarea unei cereri referitoare la un drept al său, mai precis faptul de a nu se răspunde petiţiei sale în termenul legal.
Or, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, semnificaţia refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă.
Cu adresa din 16 februarie 2003, Compartimentul Informaţii Publice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, i-a răspuns recurentului-reclamant că „scrisoarea sa a fost înaintată spre analiză compartimentului specializat din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor şi totodată faptul că a fost înscris pe lista de audienţă a domnului ministru, urmând a fi contactat telefonic în vederea stabilirii detaliilor”.
Ulterior, la 17 aprilie 2007, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, recurentului-reclamant i s-a răspuns în sensul că „potrivit prevederilor art. 841 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială ori invaliditate, potrivit legii, astfel că dacă erau îndeplinite condiţiile mai sus amintite, conducătorul instituţiei publice putea emite actul administrativ de încetare de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public”.
Faptul că recurentului-reclamant i s-a dat un răspuns contrar aşteptărilor sale (dar cu referire expresă la problema pusă în discuţie) nu înseamnă automat un refuz nejustificat, caracterul nejustificat putând fi denumit astfel numai prin raportare la legislaţia existentă, cu care refuzul trebuie să fie în contradictoriu.
Or, acestuia i s-a dat un răspuns corect bazat pe legislaţia în vigoare la momentul respectiv, cu privire la emiterea actului administrativ de încetare de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public.
Constatând deci că instanţa de fond a pronunţat a sentinţă legală şi temeinică recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.A. împotriva sentinţei civile nr. 86 din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 531/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 542/2008. Contencios → |
|---|
