ICCJ. Decizia nr. 543/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 543/2008
Dosar nr. 9875/1/2007
Şedinţa publică de la 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 06 noiembrie 2007 recurentul N.D., în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 278 din 18 octombrie 2007 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost suspendat din funcţie.
În motivarea recursului său recurentul arată că are calitatea de inculpat în dosarul penal nr. 166/P/2007 al D.N.A., pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar la data de 17 octombrie 2007, ca urmare a organizării unui flagrant, s-a dispus începerea urmăririi penale şi reţinerea sa pentru 24 de ore, cu punerea în mişcare a acţiunii penale la data de 18 octombrie 2007.
Recurentul arată că această hotărâre este nelegală, deoarece în dispozitivul său este invocat un articol de lege inexistent, respectiv art. 42 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, republicată, în loc de art. 40 lit. j) din aceeaşi lege, care vorbeşte, într-adevăr, despre măsura suspendării.
Se precizează că dispoziţiile art. 42 alin. (1) din aceeaşi lege au în vedere încuviinţarea percheziţiei, reţinerii şi arestării judecătorilor, intimatul făcând o confuzie între cele două texte de lege.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de recurent este acela că hotărârea contestată este dată fără menţionarea căii de atac, ceea ce contravine atât Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea atacării în instanţă a actelor administrative, cât şi art. 651 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care statuează existenţa căii de atac a recursului împotriva hotărârilor de suspendare din funcţie a judecătorului sau procurorului.
De asemenea, recurentul invocă netemeinicia hotărârii atacate, susţinând că la baza acesteia se află o măsură de punere în mişcare a acţiunii penale luată, la rândul său, nelegal şi nefondat, întrucât nu s-a întemeiat pe probatorii corect administrate, acţiunile de organizare şi constatare a flagrantului fiind vădit provocate. În acest sens recurentul arată că în cadrul procesului penal va ataca cu plângere măsura punerii în mişcare a acţiunii penale şi precizează că organizarea flagrantului a fost posibilă doar profitându-se de handicapul său auditiv (respectiv existenţa protezei auditive care compensează doar parţial pierderea de circa 90% din auz) şi a neînţelegerii cuvintelor pronunţate de numita D.G., pe care a întâlnit-o în plină stradă, într-un mediu cu zgomot. Totodată, nu există probe privind pretinderea sau acceptarea vreunei sume de bani pentru efectuarea unor acte în cadrul atribuţiunilor de serviciu, lipsind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
În fine, recurentul invocă şi profilul său moral şi profesional, pentru a argumenta netemeinicia suspendării sale din funcţie, arătând că are o vechime de 24 de ani în profesie, numai cu calificative foarte bune, cu publicaţii în revistele de specialitate, având o familie compusă din soţie şi copil minor aflaţi în întreţinerea sa şi neavând vreo avere propriu-zisă mobiliară sau imobiliară, ci dimpotrivă, credite bancare de consum, aflate în curs de achitare; aceste elemente nu configurează, în niciun caz, un funcţionar corupt.
Alăturat cererii de recurs s-au depus în copie hotărârea nr. 278 din 18 octombrie 2007 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, mandatul de arestare preventivă din 18 octombrie 2007, bilet de liberare din 02 octombrie 2007, caracterizare de la Pachetul de pe lângă Tribunalul Prahova, acte medicale atestând problemele auditive, fişa postului recurentului, copii de pe sentinţele civile nr. 1935/2006 şi 385/2007 ale Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţe ce au legătură cu dosarul instrumentat de recurent la data organizării flagrantului, contractele de credit ale recurentului.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea art. 62 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care reglementează suspendarea din funcţie a acestora în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale.
Analizând actele dosarului şi susţinerile părţilor Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanţa nr. 166/P/2006 din 18 octombrie 2007 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de recurent, în calitate de procuror la parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cercetat în Dosarul nr. 166/P/2007, pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Potrivit art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, „judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa, prin ordonanţă sau rechizitoriu”. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.
Rezultă din aceste prevederi că Consiliul Superior al Magistraturii verifică doar existenţa, din punct de vedere juridic, a actului de punere în mişcare a acţiunii penale constând în ordonanţă sau rechizitoriu fără a avea competenţa de a analiza alte aspecte, referitoare la legalitatea sau oportunitatea acestui act.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, ca instanţă de recurs, constată în speţă că apărările recurentului referitoare la o serie de neregularităţi săvârşite de organele de urmărire penală nu sunt relevante în acest context, măsura suspendării din funcţie bazându-se strict pe condiţiile prevăzute de art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, condiţii care sunt îndeplinite în cauză.
În ceea ce priveşte greşita menţionare a temeiului de drept în dispozitivul actului administrativ atacat, aceasta reprezintă o eroare materială evidentă, ce nu poate conduce la anularea măsurii dispuse, din moment ce din considerentele actului rezultă, fără echivoc, atât situaţia de fapt, cât şi textul de lege aplicabil, respectiv art. 40 lit. j) alin. (2) din Legea nr. 317/2004, menţionat ca atare.
Totodată, nu poate fi reţinut ca un motiv de nulitate absolută neindicarea căii de atac în cuprinsul hotărârii nr. 278 din 18 octombrie 2007, deoarece această sancţiune nu este prevăzută de legile în baza cărora a fost emisă hotărârea, iar nulitatea relativă, de asemenea, nu poate opera, deoarece recurentul nu a făcut dovada unei vătămări ca urmare a lipsei menţiunii respective.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 651 din Legea nr. 303/2004, republicată, coroborat cu art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.D. împotriva hotărârii nr. 278 din 18 octombrie 2007 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 544/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
