ICCJ. Decizia nr. 545/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 545/2008
Dosar nr. 1018/116/2006
Şedinţa publică de la 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2039 din 06 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii acţiunii, excepţie invocată de instanţă din oficiu şi de pârâtul Guvernul României, şi a respins, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia Apelor Buzău, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al comunei Ileana şi Guvernul României, având ca obiect anularea hotărârii nr. 14 din 30 iulie 1999 emisă de primul pârât şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi anularea H.G. nr. 1349/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că acţiunea reclamantei introdusă la Tribunalul Călăraşi la data de 16 octombrie 2006, prin care solicita anularea hotărârii nr. 14 din 30 iulie 1999 adoptată de Consiliul Local al comunei Ileana, şi completată la data de 08 decembrie 2006, în sensul că solicită şi anularea H.G. nr. 1349/2001, a fost formulată cu nerespectarea termenului de decădere de 1 an calculat de la data emiterii celor două acte, conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 2039 din 06 septembrie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen, reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia Apelor Buzău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, întrucât petenta a luat cunoştinţă de actele contestate la data depunerii acestora la dosarul cauzei, aflându-se în imposibilitatea de a promova acţiunea în termenul legal.
Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Călăraşi, reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia Apelor Buzău a solicitat instanţei să dispună anularea hotărârii nr. 14 din 30 iulie 1999 adoptată de Consiliul Local al comunei Ileana privind constituirea Comisiei pentru inventarierea bunurilor din domeniul public al comunei.
Atât din conţinutul acţiunii, cât şi din corespondenţa anexată acesteia, rezultă fără echivoc faptul că la data promovării acţiunii reclamanta nu luase efectiv cunoştinţă de actul contestat (hotărârii nr. 14 din 30 iulie 1999), acesta fiind şi motivul pentru care prin acţiune se solicită chiar comunicarea respectivei hotărârii adoptate de consiliul local pârât.
Odată cu întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Călăraşi, la data de 07 noiembrie 2006, pârâtul Consiliul Local al comunei Ileana a depus la dosar şi copia H.G. nr. 1349/2001 şi a Anexei nr. 26 – „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ileana” la această hotărâre. Pârâtul nu a depus însă copia hotărârii nr. 14 din 30 iulie 1999 a consiliului local.
Din analiza actelor depuse la dosarul Tribunalului Călăraşi, Înalta Curte reţine următoarele:
În M. Of. al României nr. 630/26.08.2002 a fost publicat doar conţinutul H.G. nr. 1349/2001, respectiv articolul unic, având următorul conţinut: „Se atestă apartenenţa la domeniul public al judeţului Călăraşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Călăraşi a bunurilor cuprinse în Anexele nr. 1-54 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre” cu menţiunea că „Anexele nr. 1-54 se publică ulterior”.
Anexele la H.G. nr. 1349/2001 au fost publicate în M. Of. nr. 630bis/26.08.2002, fiind cunoscută practica publicaţiei oficiale a Statului Român de a publica anexele la astfel de hotărâri ale Guvernului în număr redus de exemplare şi la solicitarea persoanelor interesate.
Astfel, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă a luat cunoştinţă de conţinutul H.G. nr. 1349/2001 cel mai devreme la data de 07 noiembrie 2006, când a fost depusă la dosar copia Anexei nr. 26.
După ce a luat efectiv cunoştinţă de conţinutul anexei nr. 26 la H.G. nr. 1349/2001, la termenul de judecată din 08 decembrie 2006, recurenta-reclamantă şi-a completat acţiunea, în sensul că înţelege să conteste şi acest act administrativ. Faţă de completarea de acţiune, Tribunalul Călăraşi a declinat competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în considerarea faptului că emitentul H.G. nr. 1349/2001 este o autoritate publică centrală.
Înalta Curte reţine, de asemenea, că până la data sentinţei civile nr. 2977 din 08 decembrie 2006 a Tribunalului Călăraşi, reclamanta nu luase încă cunoştinţă de hotărârea nr. 14 din 30 iulie 1999 adoptată de consiliul local pârât, întrucât, aşa cum rezultă din adresa de la dosarul Tribunalului, instanţa a pus în vedere pârâtului să depună hotărârea respectivă, precum şi actele ce au stat la baza emiterii acestei hotărâri.
Abia la dosarul format la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Consiliul Local al comunei Ileana a depus, la data de 09 martie 2007, hotărârea nr. 14 din 30 iulie 1999 contestată prin acţiunea introductivă.
În raport de cele mai sus reţinute, urmează a se avea în vedere succesiunea în timp a dispoziţiilor legale care reglementează termenul în care poate fi introdusă acţiunea.
La data introducerii şi completării acţiunii erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în forma iniţială care, la art. 11 alin. (2), prevedeau că „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului”.
Însă, la data pronunţării sentinţei civile recurate (06 septembrie 2007), art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fusese modificat prin art. 1 pct. 16 din Legea nr. 262/2007, în sensul că „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”.
Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond avea posibilitatea de a aprecia cu privire la exercitarea dreptului la acţiune în termenul de decădere prevăzut de lege în raport cu data la care recurenta-reclamantă a luat efectiv cunoştinţă de conţinutul actelor contestate, potrivit celor reţinute mai sus.
În această apreciere, Curtea are în vedere principiul bunei administrări a justiţiei şi dreptul la un proces echitabil în lumina dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu referire, mutatis mutandis, la hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 08 decembrie 1983, în cauza Axen contra Germaniei, aşa cum reţine şi doctrina în materie.
Astfel, Înalta Curte reţine că termenele prevăzute de lege [art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în forma iniţială şi în forma modificată prin Legea nr. 262/2007] pentru exercitarea acţiunii nu trebuie să fie interpretate şi aplicate de o asemenea manieră încât să împiedice pe justiţiabil să-şi exercite drepturile şi să beneficieze de soluţionarea în fond a cererii sale.
Aceasta întrucât interpretarea şi aplicarea pur formală şi extrem de riguroasă şi exigentă a unei dispoziţii procedurale poate fi de natură să împiedice examinarea pe fond a unei cereri în justiţie, în condiţiile în care „dreptul la promovarea unei căi de atac are a fi exercitat din momentul în care cei interesaţi pot cunoaşte efectiv deciziile (…) care le impun anumite obligaţii sau care ar fi de natură să le atingă interesele lor legitime”.
În consecinţă, modul în care instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în pofida modificările aduse acestui text prin Legea nr. 262/2007, are drept consecinţă privarea recurentei-reclamante de punerea în valoare a dreptului său la un Tribunal, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 6 parag.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, chiar şi anterior modificării dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost în acelaşi sens cu privire la modalitatea de calcul al termenului în care poate fi introdusă acţiunea în cazul anexelor la hotărâri ale Guvernului publicate în numere bis ale M. Of.
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 313 C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează a soluţiona cauza în fond în raport de motivele invocate prin petitul acţiunii introductive de instanţă, astfel cum a fost ulterior completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia Apelor Buzău împotriva sentinţei civile nr. 2039 din 06 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 546/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
