ICCJ. Decizia nr. 555/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 555/2008
Dosar nr. 3652/57/2006
Şedinţa publică de la 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 29 iunie 2007, Curea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea prin care reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Sibiu şi A.N.A.F., a solicitat:
- anularea raportului de inspecţie fiscală din 13 martie 2006, întocmit de D.G.F.P. Sibiu - Activitatea de Control Fiscal, şi a deciziei de impunere din 15 martie 2006;
- anularea deciziei nr. 174 din 20 septembrie 2006 emisă de A.N.A.F. prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de societate împotriva deciziei de impunere din 15 martie 2006, cu privire la următoarele aspecte:
Raportul de inspecţie fiscală din 13 martie 2006 întocmit de Activitatea de Control Fiscal, înregistrat la D.G.F.P. în 14 martie 2006 şi decizia de impunere din 15 martie 2005 emisă de acelaşi organ fiscal şi decizia nr. 147 din 20 septembrie 2006 emisă de Ministerul Finanţelor – A.N.A.F., prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva deciziei nr. 67 din 15 martie 2006, cu privire la următoarele aspecte:
I. Înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 1.078.450 RON, cu titlu de accize pretins datorate din vânzarea cantităţii de 940 hl alcool etilic pur (concentraţie de 100%) dispusă în pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată.
II. Înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 74.413 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente sumei de 1.078.450 RON, pe perioada 01 ianuarie 2006-01 martie 2006 (pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată).
III. Înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 221.689 RON cu titlu de dobânzi aferente sumei de 1.078.450 RON (stabilită la pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată, astfel cum a fost modificată prin decizia Ministerului Finanţelor nr. 174/2006), aferentă perioadei 26 octombrie 2004-31 decembrie 2005.
IV. Înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 68.779 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente aceleiaşi sume, pe perioada 01 decembrie 2004-31 decembrie 2004 (stabilită, de asemenea, la pct. 2.2.1 din decizia de impunere atacată).
V. Înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 204.906 RON, cu titlu de TVA aferentă aceleiaşi sume (stabilită la pct. 2.3.1 din decizia de impunere) pe perioada 01 ianuarie 2004-30 iunie 2005.
- admiterea rambursării sumei de 204.906 RON, cu titlu de TVA, în conformitate cu sentinţa civilă nr. 1177/C/2005 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă, prin nerecurare, la data de 28 octombrie 2005, precum şi cu prevederile pct. 3 din decizia de impunere atacată;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, aspectele arătate în continuare:
SC B. SRL, având ca obiect de activitate fabricarea băuturilor alcoolice distilate, conform autorizaţiei din 19 decembrie 2003, a achiziţionat cantitatea de 61.371,02 litri alcool etilic rafinat, produs plasat sub regim suspensiv de plata accizelor, şi cantitatea de 50.120 litri soluţie hidroalcoolică odoriferantă cu ulei esenţial de lămâie. În luna iulie 2004, la solicitarea societăţii, C.N.I.E.P. – Larex Sibiu a răspuns, prin scrisoarea din 06 iulie 2004, că materia primă achiziţionată nu mai poate fi folosită pentru consumul uman deoarece nu se încadrează în prescripţiile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 975/1998. În aceste condiţii, societatea a procedat la denaturarea materiei prime achiziţionate, folosind-o la fabricarea soluţiei de spălare degresare parbrize „P.B.” pe care a comercializat-o fără colectarea şi plata de accize, deşi nu avea autorizaţie de comercializare. În esenţă, reclamanta susţine că cele două produse achiziţionate ca materie primă, fiind denaturate conform prevederilor legale şi devenind astfel improprii consumului uman, nu sunt supuse accizării, potrivit art. 200 alin. (1) lit. a) şi b) C. fisc.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, emis în aplicarea art. 200 C. fisc., fabricarea şi comercializarea de produse pe bază de alcool, nedestinate consumului uman alimentar, fără autorizaţie de utilizator final, atrage calcularea şi plata accizelor.
În consecinţă, înlăturând concluziile raportului de expertiză depus la dosar, Curtea de apel a reţinut că, în raport cu prevederile susmenţionate, în mod corect prin actele contestate organele fiscale au reţinut în sarcina reclamantei obligaţia de plată a accizelor.
În ceea ce priveşte TVA care nu a fost admisă la rambursare, instanţa de fond a reţinut că acest refuz se datorează diminuării masei impozabile, întrucât operaţiunile desfăşurate de reclamantă şi care au determinat calcularea accizei suplimentare s-au derulat în perioada în care s-a întocmit decontul de TVA şi pentru care s-a cerut rambursarea soldului negativ, având în vedere prevederile art. 137 C. fisc.
Împotriva sentinţei civile nr. 55 din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal.
În argumentarea acestui motiv de recurs, societatea comercială recurentă, după ce a reluat situaţia de fapt, a susţinut că instanţa de fond nu a reţinut că în urma denaturării alcoolului, acesta nu mai putea fi destinat consumului uman şi astfel, potrivit art. 173, 200 C. fisc. şi pct. 22 alin. (5) din Normele metodologice, nu mai era purtător de accize.
În privinţa taxei pe valoarea adăugată neadmisă la rambursare, societatea comercială recurentă a afirmat că soluţia instanţei de fond este netemeinică, fără a invoca însă vreun argument în sprijinul acestei aserţiuni.
Organele fiscale intimate au formulat întâmpinare prin care au combătut criticile formulate în recurs, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
În cauză, este necontestat că societatea comercială recurentă a achiziţionat în luna ianuarie 2004 cantitatea de 30.603,66 litri alcool etilic rafinat cu o concentraţie alcoolică de 96,5% şi cantitatea de 30.767,36 litri alcool etilic rafinat cu o concentraţie alcoolică de 96,6%, precum şi cantitatea de 24.999 litri soluţie hidroalcoolică odoriferantă cu ulei esenţial de lămâie, cu o concentraţie alcoolică de 74,06% şi cantitatea de 25.121 litri cu o concentraţie alcoolică de 83,82%, achiziţionate la 11 august 2004 şi respectiv 19 ianuarie 2005.
Ulterior, societatea comercială recurentă, în baza analizelor efectuate de C.N.I.E.P. – Larex Sibiu prin care s-a constatat că produsele respective nu mai pot fi folosite pentru consumul uman, neîncadrându-se în prescripţiile Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 975/1998, a procedat la denaturarea acestora şi folosirea lor pentru producerea unor cantităţi de lichid spălare-degresare parbrize cu concentraţii alcoolice care au variat între 20%-80%, care au fost comercializate integral.
În aceste condiţii, organele fiscale de control au calculat în sarcina societăţii comerciale recurente obligaţiile bugetare suplimentare arătate în expunerea rezumativă a cauzei, care au fost contestate de aceasta cu motivarea că îi sunt aplicabile prevederile art. 200 alin. (1) lit. a) C. fisc., potrivit cărora „sunt scutiţi de plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice atunci când sunt denaturate conform prescripţiilor legale şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman”.
Organele fiscale şi instanţa de fond au reţinut, însă, în mod legal că prevederile art. 200 alin. (1) lit. a) C. fisc. sunt aplicabile potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 1840/2004, H.G. nr. 783/2004 şi H.G. nr. 84/ 2005.
Or, potrivit pct. 22 alin. (4) din Normele metodologice, în forma consolidată după modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 1840/2004, în toate situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) C. fisc., scutirea se acordă pe baza decontului de scutire de accize însoţit, între altele, de autorizaţia de utilizator final, pe care societatea comercială recurentă nu a deţinut-o la data comercializării produselor obţinute după prelucrarea produselor alcoolice denaturate.
De asemenea, potrivit pct. 22 alin. (2) din Normele metodologice, în forma consolidată după modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 84/2005 „în toate situaţiile prevăzute la art. 200 alin. (1) C. fisc., scutirea se acordă pe baza autorizaţiei de utilizator final”.
Procedând la comercializarea soluţiei de spălare-degresare parbrize „P.B.” la preţuri fără accize, societatea comercială recurentă nu a respectat condiţia esenţială prevăzută de prevederile legale citate mai sus, şi anume deţinerea autorizaţiei de utilizator final, astfel că nu poate beneficia de scutirea de la plata accizelor aferente cantităţilor respective de alcool.
În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, organele fiscale de control au reţinut în mod corect că societatea comercială recurentă, valorificând produsele respective la preţuri fără accize, a diminuat implicit baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată, astfel că organele fiscale au reîntregit baza de calcul cu suma de 1.078.450 RON, valoarea accizelor datorate şi au recalculat taxa pe valoarea adăugată, stabilind o obligaţie suplimentară la acest impozit în sumă de 204.906 RON.
Astfel fiind, reţinând că, potrivit considerentelor de mai sus, societatea comercială datorează accizele stabilite de organele fiscale, aceasta datorează şi taxa pe valoarea adăugată aferentă sumei reprezentând accizele cu care s-a diminuat baza de calcul.
În concluzie, motivul de recurs invocat nu este întemeiat, urmând ca recursul să fie respins, soluţia atacată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 55 din 29 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 556/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
