ICCJ. Decizia nr. 569/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 569/2008
Dosar nr. 1688/59/2007
Şedinţa publică de la 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 decembrie 2007 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cererea de revizuire formulată de M.G., în contradictoriu cu pârâţii Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6525/59/2006.
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată la aceeaşi dată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi care a format obiectul Dosarului nr. 1688/59/2007, reclamantul M.G. a solicitat, în temeiul art. 325 cu referire la 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007, până la soluţionarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin punerea în executare a deciziei atacate cu revizuire i-ar fi provocat un prejudiciu imediat prin blocarea activităţii de executor judecătoresc, iar, pe de altă parte, ar trebui să implice un alt executor în vederea predării-primirii dosarelor de executare, ceea ce presupune şi tulburarea activităţii acestuia, urmată, în ipoteza admiterii contestaţiei sale, de o reluare a acestei proceduri. Mai arată reclamantul că prejudiciul se răsfrânge şi asupra creditorilor din dosarele de executare care nu au nicio legătură cu soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti în privinţa sa. De asemenea, reclamantul mai susţine că, prin punerea în executare a deciziei atacate cu revizuire, ar avea de suferit pierderi materiale considerabile determinate de închiderea biroului, concedierea personalului auxiliar şi neîncasarea onorariilor pentru dosarele în curs de finalizare.
Prin încheierea nr. 346 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare provizorie a executării deciziei atacate cu revizuire reţinând, în esenţă, că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei urgenţei prevăzută de art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
A mai reţinut instanţa că, deşi reclamantul invocă prejudiciul pe care l-ar avea de suferit ca urmare a pierderii calităţii sale de executor judecătoresc întrucât sunt deja fixate termene pentru realizarea unor activităţi de executare silită, reclamantul nu a produs probe în dovedirea faptului că ar fi fost programate – până la data de 23 ianuarie 2007 când a fost fixat termenul de judecată pentru soluţionarea cererii de suspendare în dosarul de revizuire – activităţi de executare silită de genul celor la care se face referire în cerere.
Împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul M.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reiterând aceleaşi argumente prezentate prin cererea de ordonanţă preşedinţială.
Prin completarea la motivele de recurs, pe lângă aspectele invocate în faţa instanţei de fond, recurentul-reclamant arată că punerea în executare a deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007, atacată cu revizuire, i-ar produce următoarele consecinţe nefavorabile:
- ar fi obligat să depună registrele şi lucrările la Camera Executorilor Judecătoreşti Timişoara, ceea ce ar conduce la prejudicierea sa şi a creditorilor din dosare şi, ulterior, la pierderea clienţilor determinată de imposibilitatea reluării lucrărilor în ipoteza admiterii contestaţiei sale;
- ar fi nevoit să închidă biroul, devenind incertă proprietatea asupra bunurilor aferente. Această împrejurare ar avea drept consecinţă şi concedierea personalului auxiliar şi pierderea spaţiului închiriat;
- ar avea de suferit un grav prejudiciu de imagine cu consecinţe asupra activităţii sale ulterioare.
Recurentul-reclamant prezintă activităţile de executare programate la sfârşitul anului 2007 şi începutul anului 2008.
Intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
M.G. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6525/59/2006.
Totodată, în temeiul art. 325 cu referire la 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., M.G. a formulat cerere de suspendare provizorie a executării deciziei până la soluţionarea cererii de revizuire.
Potrivit art. 325 C. proc. civ., „Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător”.
Potrivit art. 403 C. proc. civ.:
Art. 403 alin. „(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
(2) Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.
(3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) şi (2) instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane RON pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.”
În raport cu textele citate din C. proc. civ., cererea formulată de M.G. privind suspendarea provizorie a executării deciziei atacate cu revizuire se circumscrie dispoziţiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Or, potrivit dispoziţiilor respective nu este supusă niciunei căi de atac încheierea prin care preşedintele instanţei se pronunţă asupra cererii de suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa învestită cu cererea de revizuire.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că recursul formulat de M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 570/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
