ICCJ. Decizia nr. 579/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 579/2008
Dosar nr. 10759/2/2006
Şedinţa publică de la 14 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2006, reclamanta SC T.C.E. SRL Piatra Neamţ a chemat în judecată Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură solicitând, pe calea contenciosului administrativ, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.485.050 RON cu titlu de daune reprezentând contravaloarea bonurilor valorice care i se cuveneau cu titlu gratuit pe care ar fi trebuit să le primească şi să le utilizeze până la data de 01 decembrie 2006 conform art. 4 din O.U.G. nr. 65/2006 cu titlu de „sprijin financiar care se acordă de stat producătorilor agricoli pentru înfiinţarea culturilor din toamna anului 2006”, precum şi la plata daunelor materiale în sumă de 74.853 RON reprezentând contravaloarea comisioanelor şi a spezelor bancare aferente creditului angajat, daune produse societăţii ca urmare a refuzului nejustificat din partea pârâtei de a acorda sprijinul financiar cuvenit în termenul limită legal.
Diferenţa în plus a daunelor nefiind cunoscută la data înregistrării acţiunii, susţine reclamanta, urmează a o calcula şi pretinde printr-o acţiunea separată, după achitarea ei de către bancă.
S-a solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că are calitatea de arendaş exploatând astfel de peste 6 ani terenul agricol situat în Insula Mare a Brăilei, calitate conferită prin contractul de arendă din 2001 şi Actele adiţionale nr. 1, 2 şi 3 (anexa 1), contract încheiat cu Agenţia Domeniilor Statului şi aflat în derulare.
A arătat reclamanta că aşa cum reiese cu pregnanţă din expunerea de motive a O.U.G. nr. 65/2006, acest act normativ a fost adoptat avându-se în vedere „situaţia extraordinară creată de perioada scurtă de timp rămasă pentru desfăşurarea campaniei agricole de toamnă, cu încadrarea în perioada optimă de însămânţare şi necesitatea achiziţionării de produse pentru asigurarea respectării tehnologiilor de cultură şi realizarea de producţii agricole eficiente, se impune luarea unor măsuri de sprijinire a producătorilor agricoli” şi evitarea pe această cale a înregistrării de pagube în activitatea agricolă. Reglementare care, aşa după cum reiese din conţinutul Ordinului nr. 607/2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (anexa 2), a fost anume şi în mod expres adoptată de Guvernul României având în vedere necesitatea armonizării legislaţiei româneşti cu prevederile Tratatului de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană, respectându-se astfel prevederile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1782/2003 privind stabilirea normelor comune pentru regimurile de susţinere directă în cadrul politicii agricole comune şi stabilirea altor regimuri de susţinere în favoarea agricultorilor.
În acest context legal şi cu respectarea termenului limită stabilit la alin. (5) al art. 5 din O.U.G. nr. 65/2006, la data de 27 septembrie 2006, cu adrese, societatea a depus cererea de acordare a sprijinului financiar în valoare de 150 RON/ha (anexa 3), iar corespunzător documentelor doveditoare anexate acesteia i se cuvenea primirea gratuită a unor bonuri valorice în sumă totală de 5.485.050 RON.
A mai arătat reclamanta că pârâta a tergiversat în mod deliberat soluţionarea în termenul legal a cererii sale refuzând ca să formuleze în timp util vreun răspuns la procedura prealabilă (anexa 4) pe care i-a transmis-o la data de 13 octombrie 2006 şi pentru a o pune astfel în imposibilitate efectivă de a mai putea beneficia de acest drept acordat de Guvern faţă de data limită de 01 decembrie 2006 prevăzută la alin. (2) al art. 4 din O.U.G. nr. 65/2006. La data de 24 noiembrie 2006 i-a expediat formal scrisoare (anexa 5) prin care, deşi recunoaşte textual şi expres că societatea exploatează cu titlu de arendaş terenul agricol achitându-şi la zi toate obligaţiile contractuale faţă de arendătoarea Agenţia Domeniilor Statului (condiţia nefiind însă cerută de O.U.G. nr. 65/2006). În aceste condiţii, arată reclamanta, este îndreptăţită, conform O.U.G. nr. 65/2006, să beneficieze de sprijinul financiar acordat de stat agricultorilor.
Dovedind o flagrantă rea-credinţă în încercarea de a-şi motiva cu orice preţ refuzul nejustificat de soluţionare a cererii, pârâta a considerat de cuviinţă ca să pretexteze că împotriva dovezilor certe puse de societate la dispoziţie printre care şi considerentele judicios întemeiate ale diferitelor instanţe - chiar şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - (anexa 6) şi că nu ar fi suficient de convinsă de temeinicia sentinţei comerciale nr. 173 din 16 octombrie 2006 dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, (anexa 7) deoarece, nefiind definitivă şi irevocabilă nu face dovada exploatării - de către societatea reclamantă - a terenului agricol cu titlu valabil, iar respectiva sentinţă ar fi fost atacată de Agenţia Domeniilor Statului cu recurs urmând ca astfel, să fie citată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În opinia reclamantei, acest pretext invocat de pârâtă se constituie prin el însăşi ca o dovada suplimentara a relei sale credinţe atâta timp cât, în mod evident, soluţionarea irevocabilă a respectivului litigiu care are ca unic obiect o „pretenţie de plată” formulată de Agenţia Domeniilor Statului, nu are absolut nicio legătură cu problema „titlului valabil de utilizare a terenului agricol” asupra căruia pârâta - spre deosebire de toate instanţele - continuă să aibă dubii.
Soluţionarea irevocabilă despre care, ştie foarte bine că este de lungă durată, iar în această modalitate vicleană de tergiversare voită a soluţionării cererii sale legitime, neîndeplinindu-şi cu ştiinţă îndatoririle de serviciu care îi revin în mod expres prin lege, pârâta urmăreşte în realitate numai păgubirea gravă a reclamantei prin refuzul soluţionării legale şi în termen a cererii.
De fapt, o cerere similară a societăţii - însă, întemeiată pe O.U.G. nr. 20/2006 - formulată împotriva aceleiaşi pârâte a format obiectul Dosarului nr. 8239/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în care, prin sentinţa civilă nr. 3129 din 27 noiembrie 2006 (anexa 8 - certificatul de grefă), în mod perfect legal, instanţa a admis cererea şi a obligat-o pe pârâtă la plata ajutorului financiar acordat de stat agricultorilor, dar pentru o altă categorie de culturi.
Astfel, în condiţiile prevăzute alin. (3) al art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat instanţei să ia act de faptul evident conform căruia, fiind privată în mod abuziv şi esenţial nelegal de exerciţiul dreptului legitim de a putea beneficia până la împlinirea termenului limită legal de acest sprijin financiar acordat de stat cu titlu gratuit agricultorilor, pentru a putea asigura totuşi executarea la timp şi în condiţii cât mai bune a tuturor lucrărilor agricole obligatorii - amintite în mod expres în preambulul O.U.G. nr. 65/2006 ca raţiune a adoptării acesteia, societatea a fost silită ca facă eforturi considerabile şi inevitabile pentru procurarea sumelor necesare înlocuirii sprijinului financiar ce i-a fost acordat de stat şi refuzat de către pârâtă, iar astfel a trebuit să se îndatoreze la R. Bank (anexa 9) din partea căreia am obţinut în cele din urmă un credit în sumă de 5.485.050 RON echivalentul al bonurilor valorice cuvenite pentru care, numai până la această dată a achitat suplimentar suma de 74.853 RON cu titlu de comisioane şi speze bancare (anexa 10), iar condiţionat de posibilităţile sale de rambursare, în caz de întârziere peste termenul de scadenţă contractual, va fi îndatorată să plătească o dobândă de 6,5%, sume care astfel reprezintă daune pentru societate, daune care, pe cale de consecinţă directă, i-au fost produse din culpa dovedită a pârâtei, motiv pentru care solicită obligarea acesteia şi la plata acestora în sumă totală de 5.559.903 RON.
Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând în principal faptul că reclamanta nu a făcut dovada deţinerii şi exploatării terenului situat în Insula Mare a Brăilei în temeiul unui titlu valabil, condiţie impusă de O.U.G. nr. 65/2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 606 din 26 februarie 2007, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 5.485.050 RON cu titlu de daune reprezentate de contravaloarea bonurilor valorice cuvenite şi neacordate ca sprijin financiar, la plata sumei de 74.853 RON daune, constând în comisioane şi speze bancare angajate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în mod nejustificat pârâta i-a refuzat beneficiul sprijinului financiar prevăzut de O.U.G. nr. 65/2006, deşi a făcut dovada că îndeplinea toate condiţiile, reclamanta deţinând şi exploatând în sensul legii o suprafaţă de teren agricol, iar legea nu condiţionează plata acestui sprijin de plata altor obligaţii legale (ex. redevenţe).
Instanţa de fond a mai reţinut că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură recunoaşte în conţinutul adresei din 24 noiembrie 2006 că reclamanta exploatează terenul, iar prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (decizia nr. 3869 din 09 noiembrie 2006) s-a reţinut că prin încheierea actului adiţional nr. 3 din 09 august 2004 la contractul de arendă din 2001, de comun acord, părţile au continuat derularea acestui contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţa de fond a reţinut în mod eronat faptul că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a refuzat acordarea sprijinului financiar sub forma bonurilor valorice, condiţionând reclamanta de plata altor obligaţii legale, în speţă arenda, deşi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a respins cererea reclamantei de acordare a sprijinului financiar pe motivul incertitudinii titlului valabil cu care societatea exploata terenul pentru care solicită sprijinul. Aceasta întrucât Agenţia Domeniilor Statului considera acest contract ca fiind reziliat, situaţie notificată prin adresa din 13 februarie 2003, şi urmată de mai multe litigii privind anularea măsurii unilaterale de reziliere a contractului din 28 august 2001.
Recurenta susţine că reclamanta a dat dovadă de rea-credinţă la data solicitării sprijinului financiar susţinut de contractul de arendare, neaducând la cunoştinţa Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură situaţia de fapt şi de drept în ceea ce priveşte terenul pe care îl exploata, fiind necesar ca Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură să facă demersuri pentru elucidarea situaţiei.
Mai mult, arată recurenta-pârâtă, la data solicitării sprijinului financiar de către reclamantă, instanţele nu se pronunţaseră definitiv şi irevocabil în litigiul dintre părţi (Dosarul nr. 3851/2/2006).
Nici cu privire la daunele materiale, arată recurenta, instanţa de fond nu a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică. Aceasta cu atât mai mult cu cât pe lângă neîndeplinirea condiţiei imperativ cerută de O.U.G. nr. 65/2006 referitoare la exploatarea terenului în fapt de către producătorii agricoli, contractarea unui împrumut nu este condiţionată de acordarea sprijinului financiar conform O.U.G. nr. 65/2006. În plus, arată recurenta, contractul bancar a fost încheiat anterior formulării cererii de acordare a sprijinului financiar, reclamanta neputându-se prevala de faptul că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este vinovată de plata comisioanelor şi spezelor sale bancare şi nici nu putea previziona la data încheierii contractului de împrumut suprafaţa totală care urma a fi însămânţată.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse acesteia, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, este cunoscut că potrivit dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 65/2006 beneficiarii sprijinului financiar prevăzut la art. 1 sunt producătorii agricoli, persoane fizice şi/sau juridice care deţin sau exploatează terenurile arabile în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi în participaţiune, societăţi agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991, etc., sunt înregistraţi în Registrul agricol/Registrul fermelor/alte evidenţe financiare şi înfiinţează culturi în toamna anului 2006.
În cauză, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă s-a adresat cu mai multe cereri de sprijin financiar, iar recurenta, prin adresa din 24 noiembrie 2006 i-a comunicat că până la reglementarea situaţiei juridice a contractului în baza căruia exploatează terenul pentru care solicită sprijin, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu poate da curs solicitărilor acesteia. Se mai menţionează, textual, că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu contestă faptul că SC T.C.E. SRL exploatează terenul, dar nu are dovada plăţii arendei/redevenţei sau a altor obligaţii contractuale legale de folosinţa terenului, din anul anterior şi în plus măsura de reziliere a contractului de arendă încheiat cu arendatorul Agenţia Domeniilor Statului, dispusă prin notificarea din 13 februarie 2003 este menţinută şi în prezent, neexistând nicio hotărâre judecătorească de anulare sau suspendare a acesteia.
Totodată, Înalta Curte constată că în actul adiţional nr. 3 din 09 august 2004 la contractul de arendă din 28 august 2001, prin care s-a convenit modificarea unor clauze contractuale referitoare la obiectul şi preţul contractului, s-a precizat că prevederile contractului de arendă şi ale actului adiţional nr. 1 şi 2, ce nu au fost modificate prin prezentul act adiţional sunt valabile.
De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit adeverinţelor eliberate de Primăria comunei Frecăţei şi de Primăria comuna Măraşu în toamna anului 2006 se vor însămânţa de reclamantă culturi de rapiţă, grâu şi orz, indicându-se în concret suprafeţele agricole, precum şi contractul din 28 august 2001.
În condiţiile arătate, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură trebuia să recunoască reclamantei dreptul de a beneficia de sprijinul financiar prevăzut de O.U.G. nr. 65/2006 şi chiar a daunelor materiale, intimata-reclamantă făcând atât dovada împrumutului bancar, cât şi al posibilităţii de a previziona pierderea datorată refuzului acordării sprijinului, respectiv echivalentul bonurilor valorice acordate de Stat, conform prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 65/2006.
Prin urmare, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, Înalta Curte va respinge recursul în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, dovada acestora, precum şi dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata acestora în sumă de 7.000 RON către intimata-reclamantă, cu aplicarea alin. (3) al art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 606 din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC T.C.E. SRL Piatra Neamţ, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 578/2008. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 580/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
