ICCJ. Decizia nr. 583/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 583/2008
Dosar nr. 2353/2/2007
Şedinţa publică de la 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.B. a chemat în judecată Guvernul României pentru ca să fie obligat pârâtul să-i răspundă la petiţia/sesizarea adresată la 08 decembrie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1453 din 29 mai 2007 a respins excepţia lipsei de obiect ca neîntemeiată, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul să-i comunice acestuia răspunsul la petiţia din 08 mai 2006, cu obligarea şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut faptul că la dosar a fost depusă adresa din 16 ianuarie 2007 care cuprinde punctul de vedere al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală faţă de sesizarea reclamantului, punct de vedere comunicat Cancelariei Primului Ministru.
S-a constatat că pârâtul Guvernul României nu a făcut dovada faptului că a răspuns petiţiei reclamantului, astfel că excepţia lipsei de obiect a acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nu s-a considerat o petiţie greşit îndreptată sesizarea forului tutelar cu privire la activitatea instituţiei publice din subordinea sa, iar Guvernul, după comunicarea punctului de vedere al Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, avea obligaţia să comunice răspunsul la petiţie, răspuns care să constituie poziţia Guvernului faţă de pretinsa încălcare a legii de către instituţia din subordine (în exercitarea dreptului de control ierarhic).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că este dată cu aplicarea greşită a legii.
Se arată în motivele de recurs că reclamantul critică în sesizarea sa Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 933/2004 aprobate prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală nr. 255/2006.
Pentru că a fost adresată explicit Primului Ministru petiţia a fost înaintată corect către direcţia de specialitate din cadrul Cancelariei Premierului, pentru că la acel moment Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală se afla în coordonarea Premierului, iar petiţia a fost considerată ca recurs ierarhic şi soluţionată ca atare, respectiv a fost înaintată pentru analiză şi punct de vedere autorităţii criticate.
Pe fondul acţiunii reclamantului, respectiv obligaţia Guvernului de a răspunde petiţiei sale, s-a apreciat că aceasta este lipsită de obiect pentru că în speţă ar fi incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.
Pentru a se institui obligarea Guvernului României de a răspunde petentului era necesar ca acesta să conteste un act administrativ emis de Executiv în temeiul atribuţiilor şi competenţelor sale, iar nu activitatea şi actele unor autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale care nu se aflau în subordinea Guvernului.
Pentru că acţiunea reclamantului se referă la contestarea Ordinului nr. 255/2006 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală se consideră că acesta îşi poate valorifica dreptul său în contradictoriu cu această autoritate de specialitate a administraţiei publice centrale, care are personalitate juridică.
Se invocă faptul că acţiunea ar fi rămas fără obiect deoarece reclamantul-intimat a primit răspunsul solicitat chiar de la autoritatea contestată, răspuns însuşit de către Cancelaria Primului-Ministru.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului pentru că Guvernul României nu a răspuns petiţiei/sesizării sale.
După analiza motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Reclamantul a adresat o petiţie către Guvernul României în care sesiza încălcări ale legislaţiei în vigoare din partea Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, aflată în subordinea Guvernului României.
La această sesizare, reclamantul a primit un răspuns din partea Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, dar nu şi din partea Guvernului României căruia i-a fost adresată petiţia, astfel că excepţia lipsei de obiect a acţiunii va fi respinsă pentru că autoritatea căruia i-a fost adresată petiţia nu a răspuns reclamantului.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
Reclamantul a chemat în judecată Guvernul României nu pentru că ar fi emis un act care să-i lezeze drepturile sau interesele, ci pentru că nu a răspuns petiţiei adresate de acesta.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002, prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia sesizarea sau propunerea formulată în scris pe care un cetăţean sau o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor publice centrale sau locale, iar în conformitate cu prevederile art. 8 din acelaşi act normativ autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.
Din actele depuse la dosar nu rezultă că instituţia publică căreia i-a fost adresată petiţia nu a comunicat un răspuns reclamantului, expediind acestuia numai răspunsul pe care l-a primit de la autoritatea vizată de petiţie, iar acest lucru nu este suficient, ci este necesar să se răspundă direct de autoritatea care a primit petiţia.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 1453 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 582/2008. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 584/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
