ICCJ. Decizia nr. 585/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 585/2008
Dosar nr. 7566/59/2006
Şedinţa publică de la 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.M.D., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Institutul Naţional al Magistraturii, a solicitat:
- recorectarea lucrărilor scrise la concursul de admitere în magistratură, organizat de pârâţi la 10 decembrie 2006 şi acordarea în mod corect a notelor ce se cuvin în funcţie de conţinutul lucrărilor şi baremul de corectare;
- anularea în parte a deciziei comisiei de soluţionare a contrstaţiilor, prin care contestaţia reclamantului a fost admisă numai în parte, urmând a fi declarat admis;
- obligarea pârâţilor să-l declare admis la concursul din 10 decembrie 2006 pentru unul din posturile pentru care a candidat;
- suspendarea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor, precum şi a întregii proceduri de validare a rezultatelor la concursul menţionat, până la data soluţionării definitive şi irevocabile a prezentei cauze.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, în cazul său, comisia de corectare a săvârşit o gravă eroare în evaluarea lucrărilor, care au fost subevaluate, iar la recorectare media sa a crescut în mod semnificativ, niciun alt candidat neavând o creştere de notă atât de mare.
Reclamantul a apreciat că ambele comisii de corectare a lucrărilor au încercat limitarea numărului celor admişi în magistratură şi nu au urmărit o analiză şi o evaluare corectă a lucrărilor susţinute de candidaţi.
În raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, considerând că acestea ar fi contrare prevederilor art. 21 din Constituţia României, privind liberul acces la justiţie, art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind emiterea ordinelor şi instrucţiunilor de către organele administraţiei publice de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome numai pe baza şi în executarea legilor.
Totodată, reclamantul a susţinut că prevederile menţionate încalcă art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, cu referire la dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind excesul de putere, aşa cum este definit de art. 2 lit. m) din aceeaşi lege.
Prin sentinţa civilă nr. 195 din 29 august 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins atât acţiunea reclamantului, cât şi excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006. Totodată, a fost respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Institutului Naţional al Magistraturii.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a apreciat că acţiunea prin care reclamantul tinde la o modificare a evaluării lucrărilor sale din concurs nu este admisibilă. S-a mai reţinut că reclamantul a uzat de procedura administrativă a contestării rezultatelor, prevăzută de regulamentul în cauză, lucrarea fiindu-i recorectată, iar notarea având caracter definitiv.
Totodată, s-a arătat că instanţa nu este abilitată să se substituie comisiilor de specialitate şi evaluarea conţinutului lucrărilor, al elaborării subiectelor şi baremurilor de notare corespunzătoare. În cazul unui concurs de admitere, aspectele supuse controlului judiciar se referă la interpretarea cerinţelor legale.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Institutul Naţional al Magistraturii, s-a reţinut de către instanţă, că aceasta nu poate fi primită pe considerentul că regulamentul atacat conferă acestui institut calitatea de organizator al concursurilor, în numele Consiliului Superior al Magistraturii şi atribuţiilor ce-i revin potrivit Legii nr. 303/2004, în privinţa admiterii în magistratură şi formării profesionale iniţiale a judecătorilor şi procurorilor.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul F.M.D., care a solicitat, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât nu s-a intrat pe fondul cauzei. În subsidiar, reclamantul a cerut modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, încadrate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., se arată de către recurent următoarele:
1. Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că intimaţii au depus dosarul administrativ al concursului la care a participat, în realitate, fiind prezentate doar o serie de înscrisuri ulterioare desfăşurării acestuia. Prin urmare, nu s-a realizat o cercetare a fondului cauzei.
2. În situaţia în care evaluarea cunoştinţelor profesionale ale candidatului la admiterea în profesie s-a făcut cu încălcarea procedurilor legale, atunci persoana prejudiciată are dreptul de a se adresa instanţei de judecată, în acest sens fiind şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Van Marle contra Olandei). Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat verificarea legalităţii corectării şi recorectării lucrărilor de către comisia de concurs, prin încuviinţarea unei expertize judiciare care să stabilească dacă lucrărilor respective le-a fost acordat punctajul cuvenit prin baremul de corectare.
3. Prima instanţă în mod eronat a apreciat că în speţă nu este vorba de un exces de putere din partea autorităţilor intimate, aşa cum este definit de Legea nr. 554/2004. Astfel, prin subevaluarea lucrărilor scrise, cele două comisii de concurs au săvârşit un exces de putere, încălcându-i dreptul de a participa la un concurs organizat în condiţii de legalitate şi egalitate de şanse.
4. Hotărârea primei instanţe nu cuprinde foarte clar motivele care au stat la baza respingerii acţiunii şi a celor două excepţii care au fost formulate în cauză.
Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Recurentul a concurat pentru un post de procuror la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la data de 10 decembrie 2006.
Notele obţinute la disciplinele de concurs nu i-au permis recurentului să fie declarat admis, nici după soluţionarea contestaţiei de către comisia învestită în acest sens.
Prin hotărârea nr. 15 din 18 ianuarie 2007 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitările recurentului cu privire la recorectarea lucrărilor scrise la concursul de admitere în magistratură.
În mod corect, prima instanţă a apreciat prin sentinţa recurată că cererea recurentului-reclamant este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (5) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, notarea comisiei de contestaţii este definitivă.
De asemenea, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că nu se poate substitui comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi reevalua o lucrare de concurs, deoarece acestea constituie exclusiv atribuţii ale comisiei. În aceste cazuri, controlul judecătoresc se exercită doar în ceea ce priveşte modalitatea în care a fost respectată procedura de concurs, evaluarea conţinutului ştiinţific al subiectelor şi al baremului nefiind de competenţa instanţei de contencios administrativ. În caz contrar, s-ar aduce atingere stabilităţii, caracterului definitiv al rezultatelor oricărui concurs.
Înalta Curte nu poate primi critica recurentului în sensul că, în cererea dedusă judecăţii, a invocat doar aspecte legate de procedura de concurs, întrucât prin solicitarea probei cu expertiză de specialitate acesta urmăreşte, în realitate, tot reevaluarea notelor obţinute la concurs.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
În speţă, în mod corect prima instanţă a reţinut că autorităţile intimate nu au acţionat cu exces de putere, deoarece acestea au respectat prevederile legale anterior indicate privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură. Astfel, lucrările recurentului au fost corectate de către comisia de corectare, conform dispoziţiilor cuprinse în regulamentul de concurs, iar contestaţia sa a fost soluţionată de către comisia de contestaţii, prin recorectarea lucrărilor sale de concurs, potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din actul normativ în discuţie.
Instanţa de control judiciar apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care dispune că se poate dispune casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este fondat.
Într-adevăr, în raport de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.
Se poate aprecia că textul legal anterior enunţat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar.
Dispoziţia legală mai sus citată nu impune, însă, instanţei de judecată obligaţia de a se răspunde punctual la toate susţinerile şi afirmaţiile părţilor, textul făcând referire expresă numai la indicarea motivelor pentru care au fost respinse „cererile” acestora.
Aşadar, instanţa are posibilitatea de a proceda la sintetizarea acestora, în raport de legătura lor logică, şi să le examineze grupat, ceea ce a fost făcut şi de către Curtea de apel.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse şi de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M.D. împotriva sentinţei civile nr. 195 din 29 august 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 586/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
