ICCJ. Decizia nr. 591/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 591/2008
Dosar nr. 3703/2/2007
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 mai 2007, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi M.F.P., să se constate existenţa drepturilor sale, în calitate de poliţist, respectiv la sporul de fidelitate pentru anul 2005 şi la prime de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006.
S-a mai solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005 şi a primelor de concediu pe anii 2004, 2005 şi 2006, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda medie practicată în sistemul bancar pe această perioadă, cât şi ia plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2030 din 5 septembrie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul M.I.R.A. la plata către reclamantă a drepturilor băneşti reprezentând prime de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006 şi sporul de fidelitate pentru anul 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie, până la data efectuării plăţii; a obligat pârâtul M.E.F. să aloce M.I.R.A. sumele necesare plăţii drepturilor reclamantei; a respins cererea de chemare în garanţie, precum şi cererea reclamantei privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită. Totodată au fost respinse cererea reclamantei privind actualizarea sumelor acordate cu dobânda medie bancară, precum şi excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta are dreptul stabilit prin lege la prima de concediu (art. 37 din OG nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003), acest drept fiind suspendat pe perioada în litigiu prin legile bugetare, însă cum suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, cererea reclamantei este întemeiată.
În ce priveşte sporul de fidelitate, s-a reţinut că exerciţiul acestui drept a fost suspendat doar pentru anul 2005, dreptul la sporul de fidelitate încadrându-se în categoria drepturilor câştigate prin lege (art. 6 din OG nr. 38/2003), derivând dintr-un raport de serviciu, astfel încât cererea este întemeiată.
S-a mai avut în vedere că sumele vor fi actualizate în raport de rata inflaţiei, întrucât reclamanta a fost prejudiciată prin imposibilitatea de a beneficia de aceste drepturi, precum şi că sumele necesare efectuării plăţilor vor fi alocate de M.E.F. care gestionează bugetul de stat.
Referitor la solicitarea reclamantei cu privire la actualizarea sumelor solicitate cu dobânda medie bancară, instanţa de fond a considerat că aceasta nu este întemeiată, neputându-se reţine o întârziere nejustificată sau neplata acestor drepturi salariale.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs pârâtul M.E.F., în baza prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că, instanţa de fond în mod greşit a considerat că M.E.F. are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât raportul de muncă este stabilit între reclamantă, pe de o parte şi instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, pe de altă parte.
S-a mai susţinut, de asemenea, că instanţa a făcut o greşită aplicare a Legii nr. 500/2002 a finanţelor publice, apreciind că M.E.F. gestionează bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, apreciind soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În condiţiile în care reclamanta R.L. nu se găseşte în raporturi de serviciu cu M.E.F., ci cu M.I.R.A., obligarea primei autorităţi la plata primei de concediu cuvenite pentru perioada 2004 - 2006 apare ca nejustificată.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că „bugetul de stat este gestionat de M.E.F." atribuţie care nu-i este conferită acestui minister potrivit Legii nr. 500/2002, ceea ce determină o lipsă a calităţii procesuale pasive pentru această parte.
În calitatea sa de ordonator principal de credite, M.I.R.A. repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor subordonate, astfel că nu se justifică obligarea celuilalt minister la plata sumelor menţionate.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, urmând a se admite recursul şi a se modifica sentinţa recurată în sensul admiterii excepţiei calităţii procesuale pasive a M.E.F. şi respingerii acţiunii reclamantei faţă de această parte, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 2030 din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E. F. şi respinge acţiunea reclamantei faţă de acesta.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4828/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1084/2008. Contencios → |
|---|
