ICCJ. Decizia nr. 1109/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1109/2009
Dosar nr. 312/39/2008
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 septembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C. SRL – Răchiţi, în contradictoriu cu A.N.V. – Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, a solicitat instanţei, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a efectelor deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO0226907PP01 din 26 noiembrie 2007, precum şi a deciziei nr. 116 din 27 august 2008 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societate.
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 29 septembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal:
- a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare;
- a admis cererea de suspendare formulată de SC C. SRL – Răchiţi;
- a dispus suspendarea executării actelor administrative: Decizia nr. 055 din 22 februarie2008 şi Decizia nr. 116 din 27 august 2008 emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ pentru anularea acestora.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâtă, Curtea de apel a reţinut că cererea este admisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi întrucât accesul la justiţie este garantat.
Pe fondul cauzei, Curtea de apel a constatat că autorizaţia de antrepozit fiscal nr. RO0226907PP01 din 26 noiembrie 2007 emisă în favoarea reclamantei a fost suspendată prin Decizia nr. 055 din 22 februarie 2008, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. a) şi j) Cod Fiscal
Contestaţia formulată de societate împotriva deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 a fost respinsă de pârâtă prin Decizia nr. 116 din 27 august 2008.
Faţă de susţinerile reclamantei, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existenţa cazului bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, întrucât, prin revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a fost afectată activitatea societăţii, de natură a-i aduce grave prejudicii, deoarece nu are posibilitatea de a onora contractele încheiate cu partenerii şi se află în imposibilitatea de a restitui creditele bancare şi de a plăti cei 28 de salariaţi.
Împotriva sentinţei civile nr. 112 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V. Iaşi, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentele-pârâte susţin, în esenţă, că instanţa nu a fost învestită cu o acţiune în contencios administrativ, ci cu o cerere de suspendare a unui act, şi că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea, întrucât societatea reclamantă a formulat contestaţie împotriva deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, în procedura administrativă, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (8) Cod Fiscal, care sunt de strictă interpretare şi aplicare, contestarea atrage de drept suspendarea efectelor deciziei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile şi jurisprudenţa în materie, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
În raport cu motivele de recurs, instanţa de control judiciar constată că recurentele-pârâte critică sentinţa Curţii de apel numai sub aspectul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.
Totodată, se constată că recurentele-pârâte nu critică soluţia instanţei de fond sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la existenţa cazului bine justificat şi a prevenirii producerii unei pagube iminente.
Astfel fiind, instanţa de control judiciar va analiza legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate numai în privinţa criticilor din recurs referitoare la inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal cu privire la care a fost formulată contestaţie în procedura administrativă.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată, în temeiul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal şi a deciziei prin care autoritatea fiscală a respins contestaţia formulată împotriva deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit.
Astfel fiind, temeinic şi legal, instanţa de fond a analizat cererea cu care a fost învestită în raport cu dispoziţiile legale incidente, şi anume cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Înalta Curte reţine că în mod legal Curtea de apel a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării celor două acte administrative, însă considerentele sentinţei recurate vor fi parţial substituite de instanţa de recurs, după cum urmează:
În primul rând, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării celor două decizii este admisibilă în raport cu dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât vizează acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
În al doilea rând, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la incidenţa suspendării de drept a efectelor juridice ale deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, în temeiul art. 185 alin. (8) Cod Fiscal
Potrivit art. 185 alin. (6) - (8) Cod Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:
„(6) Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.
(7) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în aceasta, după caz.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada soluţionării contestaţiei în procedură administrativă".
Rezultă cu evidenţă faptul că suspendarea de drept a efectelor juridice ale deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal operează în temeiul dispoziţiilor citate numai pe perioada soluţionării contestaţiei în procedura administrativă, care se desfăşoară în faţa autorităţii fiscale, iar nu în faţa instanţei judecatoreşti.
Or, în cauză, procedura administrativă pe perioada căreia operează suspendarea de drept prevăzută de art. 185 alin. (8) Cod Fiscal, s-a încheiat odată cu emiterea de către autoritatea fiscală a deciziei nr. 116 din 27 august 2008 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societate împotriva deciziei nr. 055 din 22 februarie 2008 prin care a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal.
Astfel fiind, odată epuizată procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, persoana vătămată are deschisă calea procedurii de suspendare a executării actului administrativ prevăzută de Legea contenciosului administrativ, procedură pe care intimata-reclamantă a urmat-o prin introducerea cererii de suspendare a executării celor două decizii emise de autoritatea fiscală.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.R.A.O.V. Iaşi, în numele şi pentru A.N.V., împotriva sentinţei civile nr. 112 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5942/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1110/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
