ICCJ. Decizia nr. 1234/2009. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 166/CA din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ si fiscal, respingând excepțiile inadmisibilității și tardivității cererii, formulate de Guvernul României, a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Liber al SC A. SA Iași, în contradictoriu cu Guvernul României și cu A.V.A.S., și a dispus anularea art. 1 din H.G. nr. 1400 din 19 noiembrie 2007. Prin aceeași sentință a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea reclamantului de anulare a art. 2 din aceeași hotărâre de Guvern și ca inadmisibilă cererea reclamantului de suspendare a executării H.G. nr. 1400/2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că Guvernul României, ca urmare a programelor asumate prin acordurile de împrumut semnate în anul 1999 cu B.I.R.D., a elaborat o strategie de privatizare a SC A. SA Iași care s-a materializat în H.G. nr. 794/2000, hotărâre prin care se preconiza vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat la această societate comercială, către un investitor strategic, prin metoda negocierii cu ofertanții care ar fi depus oferte ferme de cumpărare, în urma derulării unui program de publicitate național și internațional. Ulterior, apreciindu-se că păstrarea strategiei adoptate prin H.G. nr. 794/200 ar prezenta riscul de a fi interpretată de Comisia Europeană ca fiind un potențial ajutor de stat în cadrul procesului de privatizare, A.V.A.S. a inițiat procedura de adoptare a unui nou act normativ, menit să declanșeze "procesul de privatizare al SC A. " Iași cu respectarea legislației în vigoare, prin metoda licitației cu strigare", proiect ce a fost supus avizării Consiliului Legislativ și Ministerului Justiției.
La sesizarea A.V.A.S. și în baza avizelor emise de Consiliul Legislativ și Ministerul Justiției, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1400 din 19 noiembrie 2007. Potrivit dispozițiilor art. 1 din această hotărâre a fost abrogată H.G. nr. 794/2000, privind strategia de privatizare a SC A. SA Iași, prin conținutul art. 2 stabilindu-se că "vânzarea pachetului de acțiuni al SC A. SA Iași, pentru care A.V.A.S. exercită toate drepturile care decurg din calitatea de acționar al statului, se va derula conform metodei licitației cu strigare, în condițiile legii". In baza acestei hotărâri A.V.A.S. a lansat la privatizare, prin metoda licitației cu strigare SC A. Iași, pentru prețul de pornire de 136 de milioane de Euro, astfel cum rezultă din anunțul datat 20 decembrie 2007.
A constatat instanța că urmare a acestui anunț, F.S.L.C.P. și S.L.A. Iași au solicitat Guvernului reexaminarea cadrului normativ referitor la privatizarea SC A. SA Iași, apreciind că din documentația ce a stat la baza hotărârii a fost omisă Legea nr. 67/2006, privitoare la protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, act normativ prin care s-a făcut transpunerea în dreptul intern a Directivei Consiliului 2001/23 CE.
După realizarea procedurii prealabile, S.L.A. Iași a solicitat instanței de contencios administrativ suspendarea executării H.G. 1400/2007, cerere ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 28/CA din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Iași.
La 13 iunie 2008, S.L.A. Iași s-a adresat instanței solicitând ca în temeiul Legii nr. 554/2004 să dispună anularea în tot a H.G. nr. 1400/2007, și totodată suspendarea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a executării acestei hotărâri, apreciind că acest act a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 109/1997, a prevederilor Legii nr. 67/2006, și cu ignorarea observațiilor făcute de Ministerul Justiției la Nota de fundamentare, hotărârea fiind vătămătoare, prin stabilirea unei metode de licitație extrem de rapidă, nu doar pentru cei peste 1600 de salariați ai societății, dar și prin consecințele aduse asupra echilibrului prețurilor medicamentelor pe piața românească.
Instanța a constatat faptul că prin H.G. nr. 197 din 27 februarie 2008,art. 2 din H.G. 1400/2007 a fost abrogat. Totuși, față de împrejurarea că actul atacat nu a fost abrogat în totalitate, art. 1 din H.G. nr. 1400/2007, aflându-se în continuare în vigoare și continuând să producă efecte juridice, a apreciat instanța că reclamatul este în drept să ceară instanței să verifice legalitatea actului administrativ, chiar și în parte, motiv pentru care a constatat că excepția inadmisibilității cererii de anulare, în tot sau în parte a H.G. nr. 1400/2007, invocată de pârâtul Guvernul României este nefondată.
De asemenea, instanța, considerând nerelevantă argumentarea pârâtului în ceea ce privește nerespectarea de către reclamant a termenului de 60 de zile la care face referire art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins ca nefondată excepția tardivității acțiunii invocată de același pârât, constatând că acțiunea a fost introdusă înlăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de 60 de zile vizând exclusiv efectele hotărârii de suspendare a actului administrativ iar nu dreptul la acțiune.
Asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, în ceea ce privește cea de a doua cerere de suspendare a executării H.G. nr. 1400/2007 instanța a constatat că atâta timp cât sentința civilă nr. 28/CA/ din 11 februarie 2008, pronunțată în dos nr. 820/45/2007 nu a rămas definitivă și irevocabilă, și în condițiile în care situația reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 este diferită de cea reglementată în art. 15 din același act normativ, se impune respingerea deopotrivă, ca nefondată și a acestei excepții. A constatat însă instanța, că cea de a doua cerere formulată în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, având în vedere că au fost formulate mai multe cereri succesive de suspendare care se întemeiază pe aceleași motive de nelegalitate și care reclamă aceleași urmări păgubitoare, iar legiuitorul în art. 14 alin. (6) se referă exclusiv la "cereri" si nu la soluții sau la momentul procedural al introducerii acestora.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin abrogarea prevederilor art. 2 referitoare la vânzarea pachetului de acțiuni deținut la societatea comercială A. Iași, conform metodei licitației cu strigare si, concomitent cu această măsură, menținerea art. 1 privitor la abrogarea H.G. nr. 794/2000 privind strategia de privatizare a SC A. SA Iași, se creează un vid legislativ si o decuplare de neînțeles a societății menționate de la Programul pentru Ajustarea Sectorului Privat, convenit cu B.I.R.D.
Această situație a fost apreciată ca potențial păgubitoare atât din punctul de vedere al interesului legitim privat al reclamantei, cat si din punctul de vedere al interesului legitim public, în înțelesul dat acestor termeni de art. 2 alin. (1) lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004, instanța considerând că lipsa cadrului normativ de reglementare a procesului de privatizare pe de o parte, si voința de a realiza într-un viitor apropiat acest proces pe de altă parte, sunt de natură să inducă insecuritate socială si legislativă si să facă posibilă împlinirea previziunilor reclamantului în ceea ce privește siguranța păstrării locurilor de muncă a celor 1 600 de angajați pe care îi reprezintă, justificând pe de plin demersul judiciar al acestuia.
Față de abrogarea art. 2 din H.G. nr. 1400/2007, cererea reclamantului în această parte a actului administrativ atacat, a fost apreciată ca lipsită de obiect, însă în ceea ce privește anularea art. 1 din același act administrativ, instanța considerându-se legal investită, luând în considerare și poziția Ministerului Justiției, care prin adresa nr. 132851 din 16 noiembrie 2007, a relevat faptul că acest act a fost elaborat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 109/1997 si a H.G. nr. 50/2005, si constatând că pârâții au ignorat în deplină cunoștință de cauză îndeplinirea condiției obținerii prealabile a avizului Consiliului Economic si Social, condiție absolut necesară valabilității actului administrativ atacat, a considerat acțiunea reclamanților, în această parte, întemeiată, drept pentru care a si admis-o, în parte, si a dispus anularea art. 1 din H.G. nr. 1400/2007.
împotriva acestei sentințe pârâții au declarat recurs în termen legal, motivând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând totodată conform art. 3041C. proc. civ., examinarea cauzei sub toate aspectele.
Recurentul Guvernul României raportat la primul petit al acțiunii, astfel cum a fost formulat, consideră că este inadmisibil, dar întrucât această cerere a fost respinsă, critica hotărârea cu privire la anularea art. 1 din H.G. nr. 140/2007 și în principal susține excepția inadmisibilității acțiunii în anulare cu consecința respingerii cererii în anulare ca fiind tardiv introdusă, făcând trimitere la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
în motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, recurentele reiau apărările făcute prin întâmpinare la prima instanță în sensul că actul administrativ atacat în contencios administrativ a fost emis de Guvernul României, în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art. 41din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 51 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare și adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare, prin însușirea proiectului coinițiat de A.V.A.S. și Cancelaria Primului - Ministru.
Că la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, în vigoare la acea dată, actualmente H.G. nr. 1226/2007, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 8 alin. (6) din Regulamentul anterior menționat, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare" [în prezent art. 33 alin. (7) din H.G. nr. 1226/2007].
Prin H.G. nr. 1400/2007, s-a adoptat strategia de privatizare a SC A. SAS.A. Iași, care presupune valorificarea participației deținute de Statul Român, prin A.V.A.S., prin vânzarea acesteia prin metoda licitației publice cu strigare.
Opțiunea de a alege o astfel de metodă de valorificarea a participației statului nu presupune ignorarea drepturilor salariaților, astfel cum sunt acestea garantate de Codul Muncii și de Contractul colectiv de Muncă, încheiat la nivelul societății.
Susține recurenta A.V.A.S. că reclamanta nu dovedește afirmația că, "executarea H.G. 1400 din 19 noiembrie 2007 este de natură a afecta grav și iremediabil atât piața medicamentelor cât și situația socio-economică a 5000 de salariați și membri de familie, iar în cauză nu s-a dovedit cu nici un mijloc de probă că ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 Legea Contenciosului Administrativ și nu s-a făcut dovada încălcării unui drept al reclamantei astfel cum este acesta definit în cuprinsul art. 2 lit. o) din Legea 554/2004.
Autoritatea inițiatoare a actului contestat, respectiv recurenta A.V.A.S. arată că prin prevederile cuprinse în proiectul de contract de vânzare-cumpărare de acțiuni a urmărit respectarea de către cumpărătorul acțiunilor deținute de stat la SC A. SAS.A. a dispozițiilor legale în vigoare și aplicabile domeniului protecției salariaților.
în raport de susținerile reclamantei referitoare la faptul că, actul normativ s-a emis cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea C.E.S., cu modificările și ulterioare, arată recurenta A.V.A.S. că avizul acestui Consiliu este consultativ, competențe exclusive în vederea adoptării unui act normativ cu o asemenea forță juridică având doar Guvernul României.
Recurenta critică hotărârea primei instanțe care a reținut că prin abrogarea art. 2 și menținerea art. 1 din H.G. nr. 1400/2007, se creează un vid legislativ, arătând că de fapt soluția recurată are un astfel de efect întrucât prin anularea prevederilor art. I din H.G. nr. 1400/2007 devin aplicabile prevederile H.G. nr. 794/2000 privind strategia de privatizare a SC A. SA Iași, inclusă în componenta "Privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat" din cadrul PSAL iar Programul pentru Ajustarea Sectorului Privat derulat în baza unui Acord de împrumut dintre România și B.I.R.D. privind ajustarea structurală a sectorului privat, s-a finalizat încă din luna iunie 2000, astfel după cum rezultă și din prevederile O.G. nr. 44/1999.
Intimatul-reclamant a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței nr. 166/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel, ca fiind legală și temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
în ceea ce privește critica ce vizează modul de soluționare al excepției tardivității acțiunii invocată de recurentul-pârât Guvernul României prin raportare la prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în mod corect prima instanță a constatat că este nefondată.
Conform acestor prevederi legale, "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual _ se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii".
Acțiunea prin care s-a solicitat anularea H.G. nr. 1400 din 19 noiembrie 2007 a fost introdusă la instanța de contencios administrativ la data de 13 iunie 2008, în termenul legal de 6 luni, calculat de la data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile depusă de reclamantă la Secretariatul General al Guvernului la data de 3 decembrie 2007.
Invocarea de către recurent a prevederilor art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ potrivit cu care "în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate", vizează cu totul alte aspecte ale efectelor hotărârii de suspendare și nu dreptul la acțiune, respectiv termenul de formulare a acțiunii prin care se solicită anularea actului administrativ individual.
Pe fondul cauzei se constată că recurentele reiau apărările făcute la fondul cauzei și nu aduc alte argumente susținute probator în motivele recursului formulat împotriva hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus anularea art. 1 din Hotărârea nr. 1400 din 19 noiembrie 2007 emisă de Guvernul României la propunerea A.R.V.A.S.
Argumentele dezvoltate în fața Curții de Apel raportat la motivele de nelegalitate ale actului contestat de reclamanta-intimată au fost analizate punctual de judecătorul fondului prin hotărârea recurată.
Controlul de legalitate al actului administrativ contestat a vizat procedura administrativă care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1400/2007 și astfel că s-a constatat că lipsește avizul C.E.S., condiție care nu a fost îndeplinită de recurenții-pârâți, care au ignorat și sesizarea Ministerului Justiției nr. 132851 din 16 noiembrie 2007 prin care se relevă faptul că actul a fost elaborat și emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 109/1997 și a H.G. nr. 50/2005.
Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerințe, printre care se află și cea potrivit căreia actele trebuie să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.
Aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel încât absența uneia dintre acestea conduce la nelegalitatea actului administrativ.
în speță, deși sunt îndeplinite condițiile de legalitate referitoare la competența organelor emitente nu e respectată procedura administrativă care a stat la baza emiterii H.G. nr. 1400/2007, căreia îi lipsește avizul consultativ al C.E.S.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 109/1997 privind organizarea C.E.S., inițiatorii proiectelor de acte normative vor solicita, pentru aceasta avizul consultativ al C.E.S., obligație care nu a fost respectată în elaborarea și adoptarea H.G. nr. 1400/2007, cu consecința directă a împiedicării realizării dialogului social între Guvern, Sindicate și Patronat.
în raport de aceste considerente, se constată că hotărârea de fond prin care s-a admis în parte acțiunea Sindicatului Liber A. Iași și s-a dispus anularea art. 1 al H.G. nr. 1400 din 19 noiembrie 2007, publicată în M.Of., Partea I nr. 792 din 21 noiembrie 2007 pentru abrogarea H.G. nr. 794/2000 privind strategia de privatizare a SC A. SA inclusă în componenta "Privatizarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat" din cadrul PSAL este legală și temeinică, iar criticile formulate de către recurenți sunt nesusținute probator și nefondate.
Situația de fapt corect reținută de instanța de fond, este neconstatată de părți în prisma contextului și strategiei de privatizare a SC A. SA Iași, care a fost aprobată prin H.G nr. 794/2000, care preconiza vânzarea pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat către un investitor strategic, prin metoda de negociere cu ofertanții care a depus oferte ferme de cumpărare, ca urmare a programului de publicitate națională și internațională.
Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1400 din 19 noiembrie 2007 pentru abrogarea H.G. nr. 794/2000 privind strategia de privatizare a SC A. SA lași, hotărâre ;e a fost publicată în M. Of. nr. 792 din 21 noiembrie 2007.
La art. l al hotărârii menționate se prevede că "La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă H.G nr. 794/2000 privind strategia de privatizare a SC A. SA Iași, la art. 2 stabilindu-se că "Vânzarea pachetului de acțiune al SC A. SA Iași pentru care A.V.A.S. exercită toate drepturile ce decurg din calitatea de acționar al statului se va derula conform metodei licitației cu strigare, în condițiile legii".
în baza actului contestat A.V.A.S. a lansat la privatizare, prin metoda licitației cu strigare, SC A. SA Iași, pentru un preț de pornire de 136 milioane de Euro, astfel cum rezultă din anunțul datat 20 decembrie 2007.
Guvernul României, revine parțial asupra deciziei inițiale și abrogă art. 2 din H.G. 1400/2007, rămânând în vigoare însă art. 1 prin care se abroga H.G. 794/2000, iar ca atare, în prezent nu mai există nici un act normativ prin care să fie indicată expres metoda de privatizare a SC A. SA, care a fost inclusă în acest proces încă din anul 1997.
în mod corect prima instanță a constatat că faptul abrogării art. 2 din H.G. nr. 1400/2007 nu semnifică abrogarea, fie și tacită, a actului de autoritate în întregul său, prevederile H.G. nr. 197/2008 neresfrângându-se, direct sau indirect, asupra prevederilor art. 1 din actul administrativ atacat, care se referă în mod explicit la abrogarea H.G. nr. 794/2000 privind aprobarea strategiei de privatizare a S.C.A. SA Iași.
înalta Curte reține că aspectele reiterate prin cererea de recurs formulată de ambele recurente se referă la situația de fapt și contextul elaborării și adoptării actului atacat, însă prima instanță a dispus admiterea acțiunii în parte și anularea art. 1 din H.G. nr. 1400/2007, ca urmare a emiterii actului contestat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 109/1997 și H.G. nr. 50/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, hotărâre emisă în aplicarea Legii nr. 24/2000, iar criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate pentru considerentele mai sus menționate.
în consecință, recursurile declarate de pârâți au fost respinse ca nefondate în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1895/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1237/2009. Contencios → |
|---|
