ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 169/2009

Dosar nr. 25597/3/2007

Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea disjunsă conform sentinţei civile nr. 447 din 27 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, reclamanta B.M. a solicitat obligarea pârâtului M.M.F.E.Ş. la completarea Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, la transmiterea către C.N.P. a noilor instrucţiuni de aplicare a Legii 19/2000,obligarea pârâtei C.N.P. să dispună caselor teritoriale aplicarea noilor instrucţiuni, precum şi obligarea intimaţilor la plata de daune materiale şi morale.

la termenul de judecată de la 04 iunie 2008, pârâtul a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile administrative, arătând că, în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii dispoziţiilor, art. 7 din Legea 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1724 pronunţată la 4 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, respinge cererea formulată de reclamantă, reţinând incidenţa prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire este sancţionată curespingerea acţiunii ca inadmisibilă,potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Arată recurenta că prin acţiune şi înscrisurile numerotate 5 - 11 anexă la dosar a dovedit că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a depus douăzeci şi unu de memorii şi a fost „în circa 6 audienţe atât la autoritatea publică emitentă a actului Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, adică M.M.F.E.S. (la acea dată) cât şi la organul superior – Guvernul României şi la alte instituţii publice conexe şi chiar la unele organizaţii civice neguvernamentale, toate cererile fiind în final concentrate la M.M.F.E.S. care a şi formulat răspunsurile pe acelaşi şablon".

Recurenta precizează că în cazul în care Curtea va hotărî rejudecarea în fond a cauzei, capătul principal al acţiunii constă în obligarea pârâtului M.M.F.E.S. la completarea Ordinului M.M.F.E.S. nr. 525 din 11 octombrie 2004, cu prevederile alin. (2) al art. 165 al Legii nr. 19/2000, celelalte cereri menţionate în preambulul recursului, au caracter accesoriu şi depind de soluţionarea acestei solicitări, cum a constatat Curtea de apel.

Prin întâmpinare M.M.F.E.Ş. şi C.N.P.A.D.A.S., au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Reclamanta-recurentă a precizat prin motivele de recurs că cererea privind obligarea pârâtului - intimat M.M.F.E.Ş. la completarea Ordinului nr. 525/2004 cu privire la alin. (2) al art. 165 din Legea nr. 19/2000, reprezintă capătul principal al acţiunii, celelalte cereri având caracter accesoriu şi depinzând de soluţionarea acestui petit al acţiunii, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Referitor la cererea privind completarea actului administrativ menţionat se constată că motivele de recurs sunt nefondate, recurenta nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, memoriile invocate fiind greşit îndreptate iar din conţinutul lor nu rezultă că sunt vizate aspectele invocate prin acţiune.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată Într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

„Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)."

Prin acest text de lege a fost astfel instituită o procedură prealabilă obligatorie, în lipsa căreia instanţa nu poate fi sesizată, având în vedere şi dispoziţiile art. 109 pct. (2) C. proc. civ., în raport de care „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege".

Interpretarea acestui text conduce la concluzia că procedura prealabilă este o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acţiunii.

Constatând că instanţa a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, iar motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din legea contenciosului administrativ, recursul formulat de reclamantă a fost respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile nr. 1724 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs