ICCJ. Decizia nr. 945/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 945/2009
Dosar nr. 1318/2/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.V. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin C.C.S.D. şi A.N.R.P., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună revocarea Hotărârii nr. 4192/ CC din 14 ianuarie 2008, recunoaşterea dreptului stabilit în favoarea sa prin Decizia nr. 360 din 24 octombrie 2005 emisă de Primăria Câmpulung şi obligarea pârâtelor de a emite Decizia privind despăgubirile conform art. 16 pct. 7 Titlul VIII din Legea nr. 147/2005, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii până la data îndeplinirii obligaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în calitate de moştenitor legal al defunctului S.I. a notificat în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat în Câmpulung, judeţul Argeş.
Prin Dispoziţia nr. 360 din 24 octombrie 2005, Primăria Municipiului Câmpulung a dispus ca pentru suprafaţa de 27.266 m.p. teren să se acorde numitei T.V. măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii, luându-se în apreciere şi notificarea din 24 iulie 2001 formulată de N.E. ca şi cererea acestuia din 12 octombrie 2004 de renunţare la notificare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1664 din 3 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 4192/ CC din 14 ianuarie 2008 emisă de secretarul C.C.S.D. din cadrul A.N.R.P.
De asemenea, a obligat pârâta Comisia Centrală să emită Decizia conţinând titlul de despăgubire potrivit art. VII din Legea nr. 2417/2005 în favoarea reclamantei pentru terenul situat în Câmpulung, în suprafaţă de 27.260 m.p., sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei/ zi de întârziere de la data pronunţării şi hotărârii şi până la data îndeplinirii obligaţiei.
Totodată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aceasta este nefondată întrucât din conţinutul înscrisurilor depuse la dosar ca şi din examinarea obiectului cauzei rezultă că reclamanta a solicitat să se judece în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, adresa nr. 4192/CC din 14 ianuarie 2008 a cărei anulare se solicită, fiind emisă de această autoritate, care trebuie să stea în judecată.
Cauza conflictuală a acţiunii este determinată de restituirea de către C.C. a întregii documentaţii către Primăria Municipiului Câmpulung. S-a reţinut de către instanţa de fond că restituirea dosarului pe motiv că suprafaţa preluată abuziv este de 3 ha şi nu 3,3 ha nu are temei, deoarece adeverinţa emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nr. 13124 din 19 iulie2001 nu ţine loc de titlu de proprietate în sensul Legii nr. 10/2001.
Referitor la restituirea pe temeiul că aceasta este făcută de numita N.E. nu îmbracă forma autentică, instanţa reţine că renunţarea s-a făcut cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de art. 4 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la recunoaşterea dreptului stabilit în favoarea reclamantei, Curtea a constatat întemeiată cererea reclamantei şi a obligat C.C.S.D. la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei cu parcurgerea etapelor prevăzute de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată, luând act că dosarul a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.R.P., care a invocat prevederile art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că în mod greşit a respins instanţa de fond excepţia lipsei sale în calitate procesuală pasivă, ignorând atribuţiile legale ale acestei autorităţi, date prin HG nr. 361/2005, cu completările şi modificările ulterioare.
A formulat recurs şi C.C.S.D., care a invocat prevederile art. 304 pct. 6 şi pct. 9 şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- restituirea dosarului la Primăria Municipiului Câmpulung, judeţul Argeş a fost justificată şi necesară pentru elucidarea unor aspecte confuze şi contradictorii privind suprafaţa de teren cu care numitul Ş.I. a figurat în registrul agricol, precum şi forma actului prin care numita N.E. a renunţat la notificare în favoarea reclamantei T.V.;
- instanţa de fond a obligat Comisia la plata unor penalităţi în cuantum de 100 lei/ zi de întârziere până la emiterea deciziei, fără ca acest lucru să i se fi cerut;
- oricum, obligarea autorităţii la plata penalităţilor nu este întemeiată, în cauză nefiind vorba de un refuz nejustificat, dosarul fiind trimis la evaluator în vederea întocmirii lucrării de specialitate.
Recurentele au depus ulterior şi concluzii scrise, la care au anexat Decizia nr. 3012 din 14 octombrie 2008 prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei pentru suma de 10.938.890 RON conform raportului de evaluare întocmit în dosarul nr. 4192/ CC din 2 noiembrie 2005, solicitând admiterea recursurilor şi respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, cerând respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursurile sunt întemeiate în măsura şi pentru motivele care for fi prezentate în continuare.
1. Referitor la recursul formulat de A.N.R.P.;
Instanţa de fond, admiţând acţiunea, a dispus, între altele, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., care a fost obligată, alături de C.C.S.D. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, soluţie care este greşită în ceea ce o priveşte pe această autoritate.
În cauză, este necontestat că raportul juridic dedus judecăţii are ca temei refuzul nejustificat de emitere a deciziei privind despăgubirile, conform art. 16 pct. 7, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, de către C.C.S.D., aşa cum reclamanta a invocat chiar în cererea prin care a învestit instanţa de fond.
Având în vedere dispoziţiile art. 2 din HG nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.N.R.P., rezultă că această autoritate nu are atribuţii şi, deci, nu este parte în raportul juridic dedus judecăţii, ceea ce are drept consecinţă lipsa legitimării procesuale în cauza de faţă.
2. În ceea ce priveşte recursul formulat de C.C.S.D.;
Este necontestat că prin Dispoziţia din 24 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung, judeţul Argeş, s-a dispus ca pentru suprafaţa de 27.266 m.p. teren intravilan să se acorde intimatei-reclamante despăgubiri şi că, prin adresa din 17 martie 2008 C.C.S.D. a dispus ca Primăria Municipiului Câmpulung să efectueze verificări suplimentare în legătură cu suprafaţa de teren în litigiu şi cu actul de renunţare a numitei N.E. în favoarea intimatei - reclamante.
De asemenea, este necontestat că, după pronunţarea sentinţei civile nr. 1664 din 3 iunie 2008, recurată în cauza de faţă, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 3012 din 14 octombrie 2008 în favoarea intimatei - reclamante pentru despăgubiri în cuantum de 10.938.890 RON, ceea ce impune concluzia că, la data pronunţării soluţiei recurate, acţiunea cu care fusese învestită instanţa de fond nu era fără obiect, astfel că obligarea Comisiei la emiterea deciziei respective a fost o soluţie pe deplin justificată legal.
În acelaşi timp, însă, instanţa de fond a obligat Comisia la plata de daune cominatorii de 100 lei/ zi de întârziere, de la data pronunţării hotărârii şi până la data îndeplinirii obligaţiei, fără a indica temeiul legal şi fără a motiva în vreun mod această măsură.
Este adevărat că, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, soluţia de obligare a autorităţii la emiterea unui act administrativ se poate stabili sub sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii, pentru fiecare zi de întârziere.
Or, dacă instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile legale de mai sus, era datoare să motiveze care au fost considerentele pentru care a apreciat că poate impune o astfel de sancţiune, iar lipsa unor astfel de considerente face ca sancţiunea dispusă să fie nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, instanţa de recurs va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va înlătura sancţiunea aplicabilă, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.R.P. şi de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 1664 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâta A.N.R.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi înlătură obligarea C.C.S.D. la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 90/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
