ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 184/2009
Dosar nr. 165/45/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.C.M. a chemat în judecată Statul Român prin C.C.S.d., solicitând să fie obligat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, aşa cum este prevăzut de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu plata de daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 107 pronunţată la 22 mai 2008, admite în parte acţiunea în sensul că obligă pârâta să emită reclamantului Decizia reprezentând titlu de despăgubire şi respinge capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.
În acest sens prima instanţă a reţinut că deşi Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen pentru emiterea deciziei nu înseamnă că cererile de retrocedare nu trebuie rezolvate într-un termen rezonabil, iar invocarea repartizării aleatorii a cauzelor nu justifică neemiterea deciziei în favoarea reclamantului care a început litigiul în anul 2001.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii sau avut în vedere prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, reclamantul având dreptul la despăgubiri numai în cazul în care termenul de executare a hotărârii nu este respectat.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.C.S.d., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Susţine recurentul că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că, în speţă, este aplicabilă Decizia nr. 2/2006 a C.C.S.d., care prevede în art. 4 că în cazuri excepţionale, temeinic motivate, Comisia Centrală va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar, întrucât cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, pentru imobilele notificate în temeiul Legii nr. 10/2007, a fost stabilit de către instanţa de judecată.
Până în prezent reclamantul nu a depus hotărârile judecătoreşti, în vederea emiterii deciziilor reprezentând titlu de despăgubire.
Cu referire la considerentele instanţei de fond referitoare la procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare recurentul arată că acestea nu se aplică, întrucât cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru imobilele notificate a fost stabilit prin rapoartele de expertiză administrate în cauză.
În recurs s-au depus Deciziile nr. 3367 şi nr. 3368 din 10 noiembrie 2008 emise de C.C.S.d., privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor depuse în recurs, respectiv cele două decizii emise de pârâtul - recurent, precum şi sub toate aspectele conform art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Reclamantul S.C.M. a formulat notificările nr. 578 şi nr. 579, în temeiul Legii nr. 10/2001, având drept obiect imobilul - teren în suprafaţă de 1.151 mp şi construcţie demolată. situat în Municipiul Iaşi respectiv imobilul - teren în suprafaţă de 75 mp şi construcţie (clădire şi anexe), situat în Municipiul Iaşi.
entitatea notificată, respectiv Primăria Municipiului Iaşi, prin Dispoziţia nr. 6840 din 08 iunie 2004, respectiv nr. 6841 din 08 iunie 2004, a respins notificările, cu motivarea că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită.
prin sentinţa civilă nr. 1561 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Iaşi a admis contestaţia formulată de intimatul - reclamant împotriva Dispoziţiei nr. 6840 din 08 iunie 2004 şi a admis acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul notificat şi evaluat la 90 euro/mp, precum şi pentru clădirea demolată şi evaluată la 2.964.410.000 ROL, conform expertizelor ce fac parte din hotărârea judecătorească.
Totodată, contestaţia formulată de intimatul-reclamant împotriva Dispoziţiei nr. 6841/2004 a fost admisăşi s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 78 mp, evaluat la 90 euro/ mp, precum şi pentru imobilul - construcţie demolată evaluat la 1.361.035.350 ROL, conform expertizelor, ce fac parte din hotărârea judecătorească.
Comisia Centrală, în temeiul art. 13 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, a emis Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008, în care a stabilit că în situaţia în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, titlul de despăgubiri se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de către aceasta.
În baza celor menţionate, recurentul a emis, în favoarea reclamantului, două decizii şi anume Decizia nr. 3367 din 10 noiembrie 2008 conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 682.531,29 RON pentru imobilul situat în situat Municipiul Iaşi, respectiv Decizia nr. 3368 din 10 noiembrie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 162.267,79 RON pentru imobilul situat în Municipiul Iaşi, cuantum stabilit prin sentinţa civilă nr. 1561 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului laşi, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Constatând că în cauză au fost emise deciziile conţinând titlul de despăgubiri pentru imobilele situate în municipiul Iaşi, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect, motiv pentru care urmează ca în urma admiterii recursului conform art. 312 C. proc. civ., să fie modificată sentinţa în sensul menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.C.S.d. împotriva sentinţei civile nr. 107 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.C.M., ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 192/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
