ICCJ. Decizia nr. 1708/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1708/20 11
Dosar nr. 7935/2/2009
Şedinţa publică de la 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 august 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului B.M. de lucrător al securităţii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că pârâtul a avut gradul de locotenent major şi maior în cadrul Direcţiei a III-a a Securităţii municipiului Bucureşti, calitate în care a dispus supravegherea unei persoane, legionar, fost condamnat, graţiat în 1964 şi prin activitatea desfăşurată a încălcat dreptul la libera exprimare, dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă circulaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1.183 din 9 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea şi s-a constatat calitatea pârâtului B.M. de lucrător al securităţii.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, deoarece pârâtul a avut gradele de locotenent major în cadrul Direcţiei a III-a (1966, 1967), maior (1977) şi respectiv, locotenent colonel, şef de colectiv în cadrul Securităţii municipiului Bucureşti (1984).
În această calitate, pârâtul a dirijat reţeaua informativă, prin stabilirea sarcinilor pentru informatorii din dosarul vizând supravegherea unei persoane, legionar, fost condamnat, semnalat cu legături suspecte cu elemente legionare.
Conform menţiunilor din dosarele informative, măsurile operative aprobate de pârât au fost puse în aplicare, astfel că activităţile desfăşurate au fost de natură a suprima drepturi recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare, cum sunt dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptul la viaţa privată şi dreptul la liberă circulaţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul B.M. şi a solicitat ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii ca întemeiată.
Recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind reluate susţinerile din acţiune, dar fără a se arăta faptele de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului sau modalitatea prin care au fost vătămate aceste drepturi. Recurentul a arătat că din acest motiv i-a fost prejudiciat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost cunoscute argumentele reţinute de instanţa de fond.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că au fost greşit interpretate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) O.G. nr. 24/2008, deoarece notele informative privind persoanele de apartenenţă legionară au fost întocmite în cadrul sarcinilor de serviciu, iar furnizarea de date şi informaţii despre persoane care prezintă interes operativ nu este de natură să încalce drepturi sau libertăţi ale cetăţeanului.
Recurentul a învederat că, în virtutea rolului activ, instanţa de fond avea datoria să cerceteze justeţea şi legalitatea fiecărei măsuri luate în timpul carierei de ofiţer de informaţii, fără a se rezuma la materialele depuse de intimatul-reclamant, menite să pună într-o postură negativă persoanele acuzate.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Contrar criticilor formulate în primul motiv de recurs, sentinţa pronunţată în cauză prezintă situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond prin analizarea tuturor probelor administrate şi temeiurile juridice, în baza cărora a fost admisă cererea de chemare în judecată.
În consecinţă, argumentele de fapt şi de drept expuse în hotărârea atacată au corespondent în actele şi lucrările dosarului şi constituie motivarea dată soluţiei de admitere a acţiunii, astfel că recurentul-pârât nu a fost lipsit de posibilitatea de a formula apărări şi de a exercita drepturile procesuale prevăzute de lege.
Recurentul a criticat de asemenea neîntemeiat interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
Conform acestei reglementări, prin lucrător al securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al securităţii sau al miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate , inclusiv ofiţer acoperit , în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Recurentul a avut gradele de locotenent major în cadrul Direcţiei a III-a, maior şi locotenent colonel, şef de colectiv în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti şi în calitate de ofiţer de informaţii a întocmit note informative prin care s-a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, dreptului la viaţă privată şi dreptului la liberă circulaţie.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă informaţiile concrete furnizate şi persoanele vizate de acestea, iar recurentul-pârât nu a contestat probele respective şi nici nu a solicitat administrarea de dovezi pentru a combate susţinerile din acţiune.
Activitatea recurentului de ofiţer de informaţii s-a desfăşurat până în anul 1984, astfel că este lipsită de relevanţă susţinerea acestuia că multe din notele sale informative au fost anterioare reglementărilor interne sau internaţionale referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, exprimate sau îngrădite prin conţinutul informaţiilor furnizate.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 1183 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1614/2009. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1715/2009. Contencios → |
|---|
