ICCJ. Decizia nr. 192/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 192/2009
Dosar nr. 3288/1/2008
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti reclamanta SC M.E. SA Bucureşti a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 76 din 31 mai 2006 emisă de A.N.A.F., solicitând anularea acesteia, anularea procesului verbal de control nr. 57 din 2 februarie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1752 din 20 iunie 2007 a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 76/2006 a A.N.A.F. şi procesul verbal de control nr. 57 din 2 februarie 2006 încheiat de Direcţia Regională Vamală Bucureşti, constatând că societatea reclamantă a efectuat corect încadrarea tarifară vamală a produselor S., P., T. şi M., în codul tarifar 3004.50 octombrie – în perioada 7 februarie 2001 - 22 mai 2003 pentru importurile efectuate şi au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că:
- încadrarea mărfurilor în Nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face potrivi Regulilor generale de interpretare a Sistemului armonizat din Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul Armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor (încheiată în 14 iunie 1983 la Bruxelles), iar din probatoriul administrat rezultă că reclamanta societate a încadrat corect în codul tarifar 3004.50 octombrie produsele în cauză, în speţă, pârâtele autorităţi luând în apreciere Regula nr. 1, deşi era aplicabilă Regula nr. 3 din actul normativ menţionat, conform căruia „poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un domeniu de aplicare mai general", respectiv „alte medicamente care conţin vitamine sau alte produse condiţionate pentru vânzarea cu amănuntul", faţă de categoria largă/ generală 2106.90.98 „produse alimentare nedenumite şi necuprinse în altă parte - altele - suplimente alimentare", susţinerile pârâtelor neavând susţinere, astfel cum rezultă şi din probatoriul administrat, raportul de expertiză tehnică judiciară - specialitatea farmaceutic-medicală, astfel cum a fost completat ca urmare obiecţiunilor formulate produsele respective fiind medicamente conform dovezilor prezentate şi actualmente şi conform prevederilor art. 695 din Legea nr. 95/2006 - Titlul XVII, cum specifică şi datele comunicate de Agenţia Naţională a Medicamentului, prin adresa din 7 martie 2007 depusă de reclamantă la dosarul cauzei.
De altfel, produsele în cauză au prevăzute în prospect/etichetă sau ambalaj cele 4 categorii de informaţii prevăzute de Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor (şi la ap. 30.04 din tariful vamal), respectiv pentru a putea fi considerate medicamente şi încadrate la poziţia tarifară vamală 3004.50.10, produsele cu conţinut de vitamine trebuie să prevadă în prospect, etichetă sau ambalaj, patru categorii de informaţii cumulative:
a) - o anumită maladie/afecţiune sau simptomele acestora, pentru care produsul este destinat a fi folosit;
b) - concentraţia de substanţă sau substanţe active pe care le conţine;
c) - dozajul;
d) - modul de utilizare, în Sistemul armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor menţionându-se că „această încadrare se aplică şi preparatelor medicinale homeopatice atunci când îndeplinesc condiţiile de la pct. a), c) şi d) (din cele cumulative mai sus reţinute), iar, în cazul preparatelor pe bază de vitamine, minerale, amino-acizi esenţiali sau acizi graşi, nivelul uneia dintre aceste substanţe în doza zilnică recomandată în prospect, trebuie să fie semnificativ mai mare decât cantitatea zilnic recomandată pentru menţinerea stării de sănătate sau a stării de bine, respectivele produse având şi contraindicaţii şi fiind condiţionate de vânzarea cu amănuntul;
- potrivit dispoziţiilor OUG nr. 152/1999 cu modificările aduse prin OG nr. 72/2003 şi OG nr. 100/2000 cât şi a dispoziţiilor OG nr. 125/1998 pentru organizarea şi funcţionarea A.N.M., care definesc noţiunea de „medicament", care cuprinde „orice tratament în vederea ameliorării (prevenirii) diagnosticării unor boli şi orice tratament privind reabilitarea, corectarea sau modificarea funcţiilor organismului uman, ca şi faţă de condiţiile prevăzute de OUG nr. 152/1999 (art. 6) potrivit cărora este obligatorie deţinerea unei autorizaţii de punere pe piaţă, pentru orice produs medicamentos folosit în terapeutică, toate produsele în cauză încadrându-se în noţiunea de medicament şi fiind autorizate fiecare în parte de A.N.M. în raport de art. 4 din OUG nr. 125/1998, în vederea punerii pe piaţă ca medicamente, cum rezultă din dovezile de la dosar, înlătură susţinerile pârâtelor, în sensul că ar fi suplimente alimentare, produsele în cauză, care au făcut obiectul controlului vamal ulterior cu privire la importurile efectuate de reclamanta societate în perioada februarie 2001-22 mai 2003.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs A.N.A.F. şi A.N.V., prin D.R.A.O.V. Bucureşti, motivele de recurs fiind aproape identice.
Se arată, în motivele de recurs, că soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea legii privind încadrarea tarifară a produselor denumite S., P., T. şi M., iar instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că produsele importate sunt medicamente iar încadrarea tarifară ar fi cea făcută de societate.
Se susţine că:
- încadrarea mărfurilor în Tariful vamal de import al României se face conform Regulilor generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996 şi în concordanţă cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menţionate la art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind C. vamal al României;
- conform Regulii 1 de interpretare, încadrarea mărfurilor este considerată legal determinată atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi al notelor de secţiuni şi de capitole;
- notele explicative ale Sistemului armonizat menţionează, pentru poziţia 21.06, că la această poziţie se clasifică „preparatele, denumite adesea suplimente alimentare, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză şi cu adaos de vitamine şi uneori mici cantităţi de compuşi de fier. Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că menţine starea generală şi starea de bine. Sunt excluse preparatele similare, care sunt destinate tratării bolilor şi afecţiunilor".
Comisia Europeană a introdus în Nomenclatura combinată pentru denumirea şi clasificarea mărfurilor, Nota complementară I de la capitolul 30.04 produsele importate trebuie să poarte indicaţii referitoare la tratarea unor boli sau afecţiuni şi din analizarea prospectelor produselor importate de reclamantă rezultă că acestea nu poartă menţiuni privind tratarea unei boli sau afecţiuni şi nu pot fi încadrate în această poziţie tarifară.
Din prospectele produselor importate reiese că acestea pot fi folosite pentru profilaxia şi tratamentul rapid al deficienţelor de vitamine şi nu pentru tratarea unei boli sau afecţiuni şi fiind produse alimentare se încadrează la codul tarifar 2106.90.98.
Instanţa de fond a făcut trimitere la art. 695 din Legea nr. 95/2006 în condiţiile în care importurile ce fac obiectul litigiului au fost efectuate cu mult înainte de existenţa acestei legi, respectiv 2002, 2003.
A fost criticată sentinţa şi cu privire la modul în care a fost soluţionat modul de calcul al majorărilor de întârziere şi al cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1027 din 12 martie 2008 a admis recursurile declarate, a modificat sentinţa atacată şi a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în mod greşit, reclamanta a încadrat produsele importate ca fiind medicamente, toate fiind destinate conservării sănătăţii organismului, fiind vitamine, suplimente alimentare şi nu sunt folosite în tratarea unor boli sau afecţiuni.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta care, iniţial, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., iar ulterior, când a depus motivele cererii de revizuire, a invocat prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care se referă la contestaţia în anulare.
În motivele de revizuire, după o amplă prezentare a litigiului dintre reclamantă şi organele vamale, se cere admiterea pentru că ar fi fost pronunţate hotărâri contradictorii.
Se invocă faptul că Decizia nr. 1027/12 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, este contradictorie cu cel puţin două din soluţiile pronunţate de către alte instanţe diferite în grad, iar relevantă nu este identitatea părţilor ci identitatea de produse ce formează obiectul dosarelor respective.
Se consideră că dacă dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-ar interpreta literar s-ar ajunge la concluzia că Autoritatea Vamală ar putea încadra un anumit produs odată ca medicament (printr-un act administrativ) şi altă dată ca supliment alimentar (printr-un alt act administrativ) fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat şi nici pct. 7 al art. 322 C. proc. civ.
Cererea de revizuire va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Prin intermediul revizuirii, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar la momentul pronunţării ei, ci numai în raport de elemente noi, necunoscute instanţei din diverse motive.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când se evocă fondul, dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi admisă o cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii:
- să fie vorba de hotărâri contradictorii, chiar dacă nu s-a rezolvat fondul pricinii;
- hotărârile să fi fost pronunţate în aceeaşi pricină, adică să fi existat identitate de părţi, cât şi de obiect şi cauză;
- hotărârile să fi fost pronunţate în dosare diferite;
- să nu fi fost invocată excepţia de autoritate de lucru judecat în cadrul celui de-al doilea proces sau să fi fost ridicată şi să nu fi fost pusă în discuţie;
- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri pronunţate.
Verificând actele depuse la dosar rezultă că în speţă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru că se invocă o contrarietate între Decizia nr. 1027 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca părţi SC M.E. SA Mogoşoaia, A.N.A.F. şi A.N.V., sentinţa nr. 1234 din 20 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, având ca părţi SC B. SRL, B.V.T.E. Bucureşti, D.R.V. Bucureşti şi D.G.A.M.C. şi Decizia nr. 10853 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ce a avut ca părţi SC P.F. SA în contradictoriu cu A.N.V. – D.R.V. Cluj şi D.G.F.P. Cluj.
Prin urmare, hotărârile contradictorii invocate nu sunt pronunţate în aceeaşi pricină, nu există identitate de părţi, obiect şi cauză şi, de aceea, va fi respinsă cererea de revizuire formulată.
Celelalte motive invocate vizează fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC M.E. SA Mogoşoaia împotriva Deciziei nr. 1027 din 12 martie 2008 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 207/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
