ICCJ. Decizia nr. 1903/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1903/20 11
Dosar nr. 11802/2/2009
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.A.A., în contradictoriu cu pârâta G.M. - director al Şcolii U. şi chematul în garanţie Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea carnetului de muncă, comunicarea calificativului final pentru anul şcolar 2008-2009, precum şi comunicarea numărului de zile de concediu neefectuate .
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în funcţia de profesor la Şcoala X. Bucureşti, susţinând că pârâta avea obligaţia de a-i comunica actele solicitate, necesare la noul loc de muncă.
Pârâta G.M., prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. b) Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a formulat cerere de chemare în garanţie a Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, care, prin întâmpinare, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, faţă de obiectul principal al cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3345 din 13 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta S.A.A., în contradictoriu cu pârâta G.M. - director al Şcolii U. Bucureşti şi chematul în garanţie Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a introdus o cerere de chemare în judecată având ca obiect principal eliberarea carnetului său de muncă, eliberarea unei adeverinţe privind concediul de odihnă restant, comunicarea calificativului corespunzător anului şcolar 2008-2009, înscrisuri care nu reprezintă acte administrative sau acte asimilate acestora, în sensul Legii nr. 554/2004, drept pentru care competenţa de soluţionare a| cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ..
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs S.A.A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ..
Prin cererea de recurs, se arată că instanţa competentă să judece cauza în fond este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât a solicitat acordarea de daune în cuantum de 1.000.000 RON, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, recurenta-reclamantă a solicitat prin acţiunea formulată la instanţa de contencios administrativ eliberarea carnetului său de muncă, eliberarea unei adeverinţe privind concediul de odihnă restant, comunicarea calificativului corespunzător anului şcolar 2008-2009, precum şi acordarea daunelor morale în cuatum de 1.000.000 RON.
Petitul referitor la repararea prejudiciului suferit de către recurentă are un caracter accesoriu, urmând a fi judecat de instanţa competentă să soluţioneze cererea principală, în temeiul art. 17 C. proc. civ..
Sentinţa recurată este legală întrucât actele a căror eliberare se solicită nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, care defineşte actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Încadrarea în funcţia de profesor la Şcoala U. Bucureşti a implicat derularea unor raporturi contractuale, de dreptul muncii, şi, prin urmare, obiectul principal al acţiunii promovată de către reclamantă nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 Legea nr. 554/2004, devenind aplicabile normele cuprinse în C. muncii.
Potrivit art. 281 Legea nr. 53/2003, „jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de. prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
Conform art. 284 din acelaşi act normativ „1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ.; 2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut anterior, acţiunea reclamantei vizează un conflict de muncă care în situaţia de faţă nu este supus unor reglementări speciale, devin incidente dispoziţiile menţionate anterior C. muncii şi C. proc. civ., care reglementează competenţa materială de soluţionare a unor astfel de litigii, aceasta revenind, în cauza dedusă judecăţii, Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.A.A. împotriva sentinţei civile nr. 3345 din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1898/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1925/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
