ICCJ. Decizia nr. 1898/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1898/2009

Dosar nr. 1728/3/200.

Şedinţa publică din 1 aprilie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată sub nr. 1728/36/2008 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea anularea Hotărârii nr. 5542 din 30 ianuarie 2006 emisă de aceasta, prin care s-a respins cererea de persoană strămutată din motive etnice, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a OG 105/1999.

În motivarea contestaţiei reclamantul a arătat că s-a născut la data de 11 august 1944 în localitatea Turda, judeţul Tulcea, în perioada în care părinţii săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, urmare aplicării dispoziţiilor din Tratatul de la Craiova din anul 1940, situaţie care face ca şi copii să dobândească acelaşi statut cu al părinţilor, singura condiţie fiind ca naşterea să fi avut loc în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940-6 martie 1945.

Prin sentinţa civilă nr. 889/CA din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamantul B.A., a anulat Hotărârea nr. 5542 din 30 ianuarie 2006 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 11 august 1944-6 martie 1945 şi a obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens, drepturile urmând a fi acordate începând cu 1 aprilie 2006.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi se răsfrâng şi asupra copiilor acestora născuţi în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data naşterii acestora.

Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.

Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940- 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice. În speţa de faţă, reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, intimatul nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă şi înscrisuri eliberate de Arhivele Naţionale) că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului încheiat între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; reclamantul s-a născut la 11 august 1944, în loc. Turda, jud. Tulcea în perioada şi în localitatea de strămutare a familiei sale.

Fiind născut în perioada de refugiu, 11 august 1944, reclamantul a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie fată de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 889/CA din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1898/2009. Contencios