ICCJ. Decizia nr. 1925/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1925/20 11
Dosar nr. 5533/2/2009
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluţia instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.P.F.V. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii UM Bucureşti, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor solicitând anularea Hotărârii nr. 59 din 20 mai 2009 şi, în subsidiar, suspendarea aplicării acestei hotărâri până la emiterea unei sentinţe judecătoreşti definitive, precum şi modificarea în parte a hotărârii din 20 mai 2009 cu obligarea pârâtei să facă dovada pretenţiei şi a modului de calcul a sumei pretinse.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajat ca ofiţer al pârâtului Serviciul Român de Informaţii în perioada 01 ianuarie 2001 - 17 ianuarie 2008, în anul 2005 participând la mai multe cursuri de perfecţionare profesională.
De asemenea, în anul 2006 a participat la următoarele cursuri de perfecţionare profesională: Developing and Testing 00Aplications with Java Using Eclipse, Struts Application Development în IBM Websphere Studio, WebServices for J2EE Developer şi Continuing Studies in Java Development.
A mai arătat că a fost trecut în rezervă în data de 10 ianuarie 2008, prin aplicarea prevederilor art. 43 alin. (1), lit. b), art. 85 alin. (1) lit. h), alin. (2) Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar prin decizia de imputare atacată s-a stabilit în sarcina sa suma de 28.799,81 RON, reprezentând contravaloarea participării la cursul de perfecţionare profesională Advanced Java Programming with Distributed Objects organizat de IBM, pentru care a semnat un angajament de plată, obligându-se să lucreze ca militar activ, în unităţile şi garnizoanele S.R.I., timp de minimum 3 ani, iar dacă va fi trecut în rezervă, înainte de acest termen, la cerere sau prin demisie, să restituie S.R.I. sumele ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare.
Sub aspectul legalităţii, reclamantul a criticat actul administrativ atacat pentru considerente referitoare la majorarea nejustificată a sumei iniţiale stabilite prin decizia de imputare, deşi prima contestaţie a fost admisă şi dosarul trimis la UM Bucureşti pentru a proceda la efectuarea unei noi cercetări administrative. Altă critică priveşte nemotivarea deciziei de imputare în sensul că suma imputată nu a fost defalcată pe cheltuieli de întreţinere şi cheltuieli de şcolarizare pe fiecare curs de pregătire la care reclamantul a luat parte, precum şi faptul că emiterea unei decizii de imputare în temeiul O.G. nr. 121/1998 este inadmisibilă, singura cale de recuperare a sumelor pretinse fiind printr-o acţiune în pretenţii. S-a invocat, de asemenea greşita calculare a sumei, precum şi faptul că termenul de soluţionare a plângerii a fost depăşit cu mai mult de 50 de zile.
Sub aspectul netemeiniciei hotărârii din 20 mai 2009, reclamantul a susţinut că nu a participat la cursul Advanced Java Programming with Distributed Objects, nu a semnat niciun angajament de plată pentru acest curs, pârâta recunoscând că denumirea iniţială a cursului menţionată pe angajamentul de plată poate fi o eroare materială datorată organizatorului cursului IBM, care nu a notificat pârâtul despre schimbarea denumirii, lucru ce nu poate să-i fie imputat.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, în sensul menţinerii obligaţiei pentru reclamant de a restitui suma menţionată în actele contestate.
Prin sentinţa civilă nr. 2711 din 4 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul N.P.F.V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost încadrat în S.R.I. la data de 01 ianuarie 2001, iar la data de 18 ianuarie 2008, prin Ordinul DP 062 a fost trecut în rezervă ca urmare a depunerii demisiei.
A mai reţinut prima instanţă că, reclamantul a participat la un curs de specializare organizat de firma IBM România S.R.L., la Chicago, în perioada 06 - 12 iunie 2006, curs ce a fost prins în contractul din 2004 încheiat de Serviciul Român de Informaţii cu respectiva societate şi care a suferit o modificare formală a denumirii din „Continuing Studies in Java Development” în Advanced Java Programming with Distributed Objects”. În legătură cu acest curs reclamantul a semnat un angajament de plată, obligându-se să lucreze ca militar activ în unităţile şi garnizoanele S.R.I., timp de minimum 3 ani şi întrucât nu şi-a respectat această obligaţie s-a dispus efectuarea cercetării administrative, în baza art. 22 O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999 şi art. 91 Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
A mai constatat că reclamantul avea obligaţia de a încunoştinţa, la întoarcerea în ţară, despre schimbarea survenită în denumirea cursului, însă a omis acest fapt, motiv pentru care nu s-a putut lua decizia rectificării angajamentului, iar modificarea denumirii cursului nu a produs schimbări în ceea ce priveşte fondul acestuia, întrucât atât în contractul menţionat cât şi în diploma de absolvire se regăseşte acelaşi indicativ al cursului, respectiv JA361.
În acest context, instanţa de fond a reţinut o culpă a reclamantului, care nu poate fi invocată în apărarea sa, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, constatând, în mod corect, că angajamentul de plată din 13 iunie 2006 îşi produce efectele, întrucât în ambele denumiri ale cursului se regăseşte codul JA361, acesta desfăşurându-se în aceeaşi perioadă, obligaţia de restituire a cheltuielilor de şcolarizare pentru acest tip de curs subzistând.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate de reclamant în legătură cu actul administrativ contestat, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- majorarea sumei iniţiale din decizia de imputare de la 27.241,78 RON la 28.799,81 RON este justificată de neincluderea în prima decizie a cheltuielilor de transport, cazare şi diurnă suportate de S.R.I. în vederea şcolarizării reclamantului, cheltuieli pe care acesta s-a obligat să le suporte, prin angajamentul de plată;
- decizia de imputare este motivată atât în drept cât şi în fapt, decizia făcând trimitere la procesul-verbal de cercetare administrativă, în care sunt calculate sumele imputate;
- în conformitate cu dispoziţiile art. 2 teza a II-a O.G. nr. 121/1998, coroborate cu cele ale art. 91 Legea nr. 80/1995 rezultă că răspunderea reclamantului este materială, potrivit angajamentului asumat, iar suma solicitată a fi restituită de către petent a fost imputată corespunzător perioadei neservite (lucrum cessans), nefiind calculate beneficii nerealizate;
- în ceea ce priveşte critica formulată în legătură cu depăşirea termenului de 15 zile în care trebuie comunicată hotărârea asupra contestaţiei sau termenul de soluţionare a plângerii, prima instanţă a constatat că acest aspect nu atrage nulitatea deciziei de imputare, câtă vreme nu se dovedeşte o vătămare suferită de reclamant, acesta având posibilitatea de a urma procedura prealabilă şi de a formula prezenta acţiune, în care a putut invoca orice aspect de nelegalitate sau netemeinicie a deciziei de imputare.
II. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul N.P.F.V. invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ..
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei atacate, în sensul că în mod eronat instanţa de fond a confirmat actele contestate prin care în mod nelegal i-a fost inclusă contravaloarea cursului Advanced Java Programming with Distributed Objects în debitul imputat.
Se susţine că nu a urmat cursul cu această denumire, nu a semnat un angajament de plată pentru acesta, că nu există documente justificative privind plata cheltuielilor de şcolarizare efectuate S.R.I.
De asemenea, se menţionează că în mod greşit i s-a imputat faptul că la întoarcerea în ţară nu a încunoştinţat instituţia despre schimbarea denumirii cursului la care a participat.
O altă critică vizează greşita apreciere asupra cuantumului sumei imputate.
Se arată că intimata-pârâtă a folosit un alt curs la stabilirea cheltuielilor datorate decât cel avut în vedere la data efectivă a plăţilor, conform OP-urilor de plată ataşate, astfel că în sarcina sa au fost calculate beneficii nerealizate.
Se apreciază că instanţa de fond în mod greşit i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea în concret a pagubei.
Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare şi concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată, combătând criticile recurentului-reclamant prin aceleaşi argumente expuse şi la instanţa de fond.
III. Soluţia instanţei de recurs.
Înalta Curte analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Critica privind includerea greşită a contravalorii cursului Advanced Java Programming with Distributed Objects în debitul imputat este nefondată.
Problema care se impune a fi elucidată în cauză este dacă acest curs este acelaşi cu cel denumit „Continuing Studies in Java Development”.
Rrecurentul-reclamant susţine că a participat în perioada 6 - 12 iunie 2006 la cursul de specializare cu denumirea „Continuing Studies in Java Development”, la Chicago, organizat de firma I.B.M. România SRL, ce a fost cuprins în contractul din 2004 încheiat de S.R.I. cu respectiva societate.
Din înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv actul adiţional din 2 decembrie 2005 la contractul din 2004, Anexa 3 la acesta, unde sunt descrise serviciile şi lista cursurilor propuse a se desfăşura în cadrul contractului menţionat, rezultă că atât cursul cu denumirea „Continuing Studies in Java Development”, cât şi cel cu denumirea „Advanced Java Programming with Distributed Objects”, poartă acelaşi cod, respectiv JA361.
Prin urmare, menţionarea aceluiaşi cod conduce la concluzia că este vorba de acelaşi curs indiferent că a fost schimbată formal denumirea acestuia, acest fapt neproducând schimbări în cea ce priveşte fondul, cu atât mai mult cu cât este consimţit faptul că în contractul menţionat cât şi în diploma de absolvire se regăseşte acelaşi indicativ al cursului, respectiv JA361.
Pentru cursurile contractate, printre care şi cel în discuţie în cauza de faţă, a fost emisă factura din 22 iunie 2006 ce a fost achitată conform înscrisurilor care există la dosarul cauzei, astfel că este nefondată susţinerea recurentului-reclamant potrivit căruia cursul a fost gratuit.
Prin urmare, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că pentru participarea recurentului-reclamant la acest curs organizat şi desfăşurat în perioada 6 - 12 iunie 2006 la Chicago, S.R.I. a achitat cheltuielile în integralitate, dovadă în acest sens fiind şi deconturile în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Necontestat este şi faptul că pentru respectivul curs recurentul-reclamant a semnat angajamentul de plată la 5 iunie 2006 înregistrat din 13 iunie 2006, neavând relevanţă denumirea acestuia cât timp, aşa cum s-a reţinut anterior, indiferent de denumire, este vorba de acelaşi curs cu indicativul JA361.
În consecinţă, angajamentul de plată îşi produce efectele, obligaţia de restituire cheltuielilor de şcolarizare pentru acest tip de curs existând, în raport de perioada neservită, urmare a încetării calităţii de cadru militar prin nerespectarea termenului de 3 ani în activitate după efectuarea cursului, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
În ceea ce priveşte critica ce vizează cuantumul sumei imputate, instanţa de recurs apreciază că aceasta este nefondată.
Concluziile instanţei de fond în ceea ce priveşte corectitudinea stabilirii cuantumului sumei imputate sunt corecte întrucât potrivit dispoziţiilor art. 11 coroborate cu art. 50 O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, „evaluarea pagubelor se face, potrivit dispoziţiilor legale, la data constatării acestora”.
Este evident că data constatării şi evaluării pagubelor nu poate fi data la care a fost făcută plata contravalorii cursului de către intimata-pârâtă, astfel cum eronat susţine recurentul-reclamant, întrucât evaluarea acestora intervine la momentul aprobării demisiei, aceasta fiind data la care se naşte obligaţia restituirii sumelor ce reprezintă contravaloarea cheltuielilor de şcolarizare, astfel cum au fost stabilite în contract şi în angajamentul de plată, cu transformarea în moneda naţională, în situaţia în care persoana în cauză nu a lucrat ca militar activ timp de 3 ani în cadrul S.R.I..
Din înscrisul prezentat, respectiv baza de calcul aferentă cursurilor, rezultă că recurentului-reclamant i-a fost imputată aceeaşi sumă stabilită în contract, astfel că expertiza contabilă solicitată era irelevantă în cauză.
Nu prezintă relevanţă înscrisurile depuse de recurentul-reclamant la dosarul cauzei privind modul de calcul al sumelor imputate altor persoane, întrucât acestea nu sunt izvoare de drept.
Avându-se în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că este corectă sentinţa recurată prin care au fost confirmate ca legale şi temeinice actele contestate de recurentul-reclamant.
În temeiul art. 20 Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.P.F.V., împotriva sentinţei civile nr. 2711 din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1903/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Contencios. Anulare hotarare emisa... → |
|---|
