ICCJ. Decizia nr. 2307/2009. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2307/20 11
Dosar nr. 3193/54/2009
Şedinţa publică de la 18 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 267 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N.C. SRL în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj - Serviciul inspecţie fiscală Craiova şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
A fost anulată în parte decizia din 4 martie 2009 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor cu privire la punctele 3 şi 4 şi a fost obligată această pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei cu privire la taxa pe valoare adăugată în sumă de 237.944 RON şi cu privire la suma de 669.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată şi majorări de întârziere.
Instanţa a menţinut decizia din 4 martie 2009 cu privire la pct. 1 şi 2.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC N.C. SRL a formulat contestaţie împotriva deciziei din 04 martie 2009 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva Raportului de inspecţie fiscală din 30 septembrie 2008, a procesului-verbal de control din 30 septembrie 2008 şi a deciziei de impunere din 30 septembrie 2009, acte administrative fiscale întocmite de reprezentanţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecţie Fiscală Craiova.
S-a arătat că societatea a făcut obiectul unei inspecţii fiscale generale în urma căreia reprezentanţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecţie Fiscală Craiova au stabilit în sarcina societăţii următoarele obligaţii fiscale: - impozit pe profit 309.326 RON, - majorări de întârziere 259.080 RON, - taxa de valoare adăugată 1.620.136 RON, - majorări de întârziere TVA 544.786 RON.
La data de 13 noiembrie 2009, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, solicitând declinarea cauzei la Curtea de Apel Craiova şi, în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 1624 din 16 noiembrie 2009, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC N.C. SRL şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii - Serviciul Inspecţie Fiscală Craiova şi pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta SC N.C. SRL a formulat plângere împotriva deciziei din 04 martie 209 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, iar conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel, văzând criteriul valoric al sumei contestate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. 3193/54/2009.
La termenul din data de 14 ianuarie 2010 reprezentantul pârâţilor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii referitor la sumele de la pct. 1, 2 şi 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei, arătând în ceea ce priveşte pct. 1 că decizia nu soluţionează contestaţia pe fond, referitor la pct. 2 că a fost desfiinţată parţial decizia de impunere, iar la pct. 3 este respinsă contestaţia ca nemotivată nefiind analizat fondul raportului fiscal. Cu privire la această excepţie pârâtul a depus note de şedinţă la termenul din 11 februarie 2010.
La data de 11 februarie 2010 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că urmare controlului s-a depus o sesizare scrisă la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliţiei judeţului Dolj şi care vizează întreaga sumă de 2.733.328 RON, şi nu fracţionat, motiv pentru care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor ar fi trebuit să dispună suspendarea soluţionării contestaţiei pentru întreaga sumă, şi nu fracţionat.
Faţă de această precizare, reclamanta a solicitat, în principal, anularea deciziei din 04 martie 2009 privind pct. 2, 3, 4 şi restituirea cauzei către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru soluţionarea cauzei pe fond, după finalizarea cercetărilor penale, iar în subsidiar reclamanta a considerat că instanţa se poate pronunţa pe fondul cauzei chiar şi pe pct. 1 din decizia atacată, instanţa având posibilitatea de a antama fondul cauzei, fiind admisibilă soluţionarea întregii cauzei, deoarece nu se prejudiciază în nici un fel părţile în cauză, în condiţiile în care se vor administra probe pentru a se verifica temeinicia raportului de inspecţie fiscală.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut că prin decizia de soluţionare a contestaţiei din 04 martie 2009 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor dată în soluţionarea contestaţiei depusă de societatea reclamantă împotriva deciziei de impunere din 30 septembrie 2008, s-a decis: 1) suspendarea soluţionării cauzei referitoare la suma de 1.757.025 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 309.326 RON, majorări de întârziere în sumă de 259.080 RON, taxă pe valoare adăugată în sumă de 892.149 RON, majorări de întârziere în sumă de 296.470 RON aferente TVA, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii; 2) desfiinţarea parţială a deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 emisă de Direcţia generală a finanţelor publice pentru contribuabili mijlocii pentru suma de 69.297 RON, reprezentând taxă pentru valoare adăugată în sumă de 43.146 RON, majorări de întârziere în sumă de 26.151 RON, urmând ca organele de inspecţie fiscală, prin alte persoane decât cele care au întocmit decizia de impunere contestată să procedeze la o nouă verificare a aceRONaşi perioade şi aceluiaşi tip de impozit ţinând cont de prevederile legale aplicabile în speţă; 3) respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulată de SC N.C. SRL împotriva deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON; 4) respingerea ca neîntemeiată şi nemotivată a contestaţiei formulată de SC N.C. SRL împotriva deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 pentru suma de 669.062 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON şi majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON.
În ceea ce priveşte pct. 1) din Decizia din 4 martie 2009 instanţa a reţinut că reclamanta a formulat apărări de fond privind nerealitatea constatărilor organelor de inspecţie fiscală din cuprinsul raportului de inspecţie fiscală şi a netemeiniciei deciziei de impunere, fără însă a contesta măsura suspendării soluţionării cauzei referitoare la suma de 1.757.025 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 309.326 RON, majorări de întârziere în sumă de 259.080 RON, taxă pe valoare adăugată în sumă de 892.149 RON, majorări de întârziere în sumă de 296.470 RON aferente TVA, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 214 din O.G. nr. 92/2003, iar prin precizările acţiunii din datele de 11 februarie 2010 şi 11 martie 2010 reclamanta a susţinut că soluţia suspendării se impunea pentru întreaga sumă ce a făcut obiectul sesizării organelor de urmărire penală, respectiv şi pentru sumele ce au făcut obiectul pct. 2, 3 şi 4 din decizia de soluţionare a contestaţiei.
Faţă de aceste aspecte, constatându-se că reclamanta nu a invocat motive de netemeinicie a soluţiei de suspendare a soluţionării contestaţiei până la pronunţarea pe latura penală, potrivit art. 214 din O.G. nr. 92/2003, ci a reiterat motivele de netemeinicie a deciziei de impunere, Curtea constată, în ceea ce priveşte pct. 1 din decizia din 04 martie 2009, că acţiunea reclamantului este inadmisibilă.
Faţă de faptul că Direcţia generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în procedura prealabilă, prin pct. 2 al deciziei din 04 martie 2009 a desfiinţat parţial decizia de impunere din 30 septembrie 2008 pentru suma de 69.297 RON, reprezentând taxă pentru valoare adăugată în sumă de 43.146 RON, majorări de întârziere în sumă de 26.151 RON, Curtea a apreciat că acţiunea reclamantei, în ceea ce priveşte aceste sume, este lipsită de interes, neexistând un folos practic ce ar putea fi obţinut în condiţiile în care actul administrativ fiscal, decizia de impunere, care ar fi avut efecte vătămătoare asupra societăţii reclamante a fost desfiinţată.
Cu privire la soluţia adoptată prin pct. 3 şi 4 din dispozitivul deciziei din 04 martie 2009 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care contestaţia a fost respinsă ca nemotivată pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON şi ca nemotivată şi neîntemeiată pentru suma de 669.062 RON, reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON şi majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON, instanţa reţine, din interpretarea dispoziţiilor legale în materie, că lipsa motivelor de fapt şi de drept în contestaţia administrativă trebuie îndeplinite în mod cumulativ, iar lipsa încadrării în drept nu împiedică soluţionarea contestaţiei în condiţiile în care din expunerea situaţiei de fapt şi a sumelor contestate, există posibilitatea soluţionării pe fond a contestaţiei, respingerea contestaţiei pentru lipsa încadrării în drept, fiind o măsură drastică luată cu exces de formalism.
Analizând contestaţia înregistrată din 21 noiembrie 2008 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj - Administraţia Finanţelor Publice Contribuabili Mijlocii Dolj, Curtea reţine că reclamanta a criticat decizia de impunere prin raportare la fiecare motiv de fapt şi de drept al acesteia, printr-o motivare amplă reclamanta expunându-şi atât argumente de fapt, cât şi de drept, în susţinerea netemeiniciei şi nelegalităţii măsurilor dispuse de organele de inspecţie fiscală.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greşit Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a reţinut, în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată în sumă de 237.944 RON şi suma de 669.062 RON reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 446.897 RON şi majorări de întârziere în sumă de 222.165 RON, că reclamanta nu s-a conformat obligaţiilor prevăzute de art. 206 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi art. 12.1 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 519/2005 în condiţiile în care contestaţia reclamantei îndeplineşte condiţia motivării prin raportare la toate constatările organelor de inspecţie fiscală, organul de soluţionare competent nefiind pus în situaţia de a se substitui contestatoarei cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal.
În ceea ce priveşte pct. 4 din decizia din 04 martie 2009, Curtea reţine de asemenea că sunt încălcate dispoziţiile art. 217 din O.G. nr. 92/2003 potrivit cu care „dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei„ prin aceea că deşi s-a reţinut nemotivarea contestaţiei, totuşi aceasta a fost respinsă atât ca nemotivată cât şi ca neîntemeiată.
Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea a constatat întemeiată în parte acţiunea reclamantei, urmând a fi anulată în parte decizia din 4 martie 2009 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor cu privire la pct. 3 şi 4 şi obligată această pârâtă să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei cu privire la taxa pe valoare adăugată în sumă de 237.944 RON şi cu privire la suma de 669.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată şi majorări de întârziere, menţinând decizia cu privire la pct. 1 şi 2.
2. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, considerând că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.
I. În recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj se critică soluţia instanţei de fond pentru că este dată cu aplicarea greşită a legii, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar şi cele ale art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece nicăieri în cererile depuse la instanţa de fond intimata nu a solicitat expres obligarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate în procedura prealabilă împotriva sumelor de 237.944 RON şi 669.062 RON, astfel că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Pe fondul recursului s-a apreciat că soluţia instanţei de fond este greşită pentru că potrivit art. 206 din O.G. nr. 92/2003 şi pct. 12.1 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 519/2005 se instituie obligativitatea contestatorului de a-şi motiva în drept acţiunea şi respingerea ca nemotivată nu reprezintă un exces de formalism, aşa cum a apreciat instanţa de fond.
II. În recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece prevederile legale (art. 206 alin. (1) lit. c) şi O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc. şi pct. 12.1. lit. a) şi b) din Ordinul nr. 519/2005), stabilesc că facă nu sunt aduse argumente de fapt şi de drept care să combată constatările organelor de inspecţie fiscală, contestaţia poate fi respinsă ca nemotivată.
Referitor la suma de 669.062 RON înscrisă la pct. 4 se arată că această sumă este compusă din două alte sume, respectiv 446.897 RON - TVA pentru care contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată, iar pentru suma de 222.165 RON, reprezentând majorări de întârziere, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată şi nemotivată.
Însă suma de 222.165 RON este aferentă sumei de 684.841 RON - TVA şi pentru această ultimă sumă contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată (pentru suma de 446.897 RON) şi ca nemotivată (pentru suma de 237.944 RON) şi de aceea s-a adoptat soluţia respingerii ca neîntemeiată şi nemotivată pentru suma de 222.165 RON.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi respingerea în totalitate a acţiunii precizate.
3. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a anulat decizia din 4 martie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. numai în privinţa pct. 3 şi 4.
La pct. 3 al deciziei a fost respinsă ca nemotivată contestaţia administrativă pentru TVA în valoare de 237.944 RON, iar la pct. 4 a fost respinsă ca neîntemeiată şi nemotivată contestaţia adresată organului fiscal competent pentru suma de 669.062 RON reprezentând TVA - 446.897 RON şi majorări de întârziere - 222.165 RON.
Problema ce trebuie rezolvată în prezentul recurs este aceea dacă a fost sau nu motivată contestaţia în procedura administrativă formulată de reclamanta SC N.C. SRL pentru cele două sume, respectiv 237.944 RON reprezentând TVA şi 669.062 RON, din care 446.897 RON TVA şi 222.165 RON - majorări de întârziere.
Într-adevăr, art. 206 alin. (1) lit. a) şi d) din O.U.G. nr. 92/2003 prevăd următoarele: „Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde(…) c) motivele de fapt şi de drept; d) dovezile pe care se întemeiază, iar sancţiunea pentru neindicarea motivelor de fapt şi de drept este respingerea contestaţiei ca nemotivată”.
Din analiza contestaţiei depuse de societatea reclamantă împotriva raportului de inspecţie fiscală, a procesului-verbal de control din 20 septembrie 2008 şi a deciziei de impunere din 30 septembrie 2008 rezultă că aceasta a fost motivată în fapt şi în drept în privinţa sumelor prevăzute la pct. 3 şi 4 din decizia din 4 martie 2009 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi nu se impunea respingerea contestaţiei ca nemotivată şi pentru unele sume ca neîntemeiată.
Referitor la criticile privind obligarea organului fiscal să soluţioneze pe fond contestaţia în privinţa acestor sume, respectiv că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, se constată că aceste critici sunt nefondate.
Obligarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. la soluţionarea pe fond a acestei contestaţii este consecinţa anulării pct. 3 şi 4 din decizia din 2009 şi a caracterului obligatoriu al parcurgerii procedurii administrative.
În condiţiile în care au fost anulate unele puncte din decizie prin care organul de soluţionare a contestaţiei nu a analizat fondul problemei, ci a soluţionat contestaţia printr-o excepţie, chiar dacă nu se solicită expres, instanţa trebuie să oblige organul fiscal să soluţioneze pe fond contestaţia deoarece controlul judecătoresc nu poate fi exercitat în lipsa pronunţării organului fiscal.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj în nume propriu şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Finanţelor Publice Dolj împotriva sentinţei nr. 267 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 2527/2009. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
