ICCJ. Decizia nr. 2628/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2628/2009
Dosar nr. 3408/2/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 iunie 2008, reclamanta L.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti anularea Hotărârii nr. 16977/115 din 19 mai 2008 emisă de aceasta, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este nelegală şi netemeinică întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată.
Mai arată reclamanta că s-a născut la 3 ani după strămutarea părinţilor din Bulgaria, dar împrejurarea că nu era născută la momentul refugiului, nu înseamnă că nu a suferit în aceeaşi măsură privaţiunile materiale şi morale determinate de refugiu.
Prin sentinţa nr. 3183 din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta L.G., a anulat Hotărârea nr. 16997 din 19 mai 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 10 septembrie 1943 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 iunie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost nevoită să îndure alături de părinţii săi, după naşterea sa, privaţiunile strămutării dintr-o regiune în alta, respectiv din Bulgaria în România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă următoarele.
Sentinţa instanţei de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greşite a prevederilor legale în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a calităţii de beneficiar.
Efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi după strămutarea părinţilor, însă legea nu îi prevede ca beneficiari pe aceştia.
Se mai arată că întrucât refugiul a avut loc în septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut la data de 10 septembrie 1943, nenind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, aceasta nu poate avea calitatea de persoană persecutată din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Prin Hotărârea contestată nr. 16977/181 din 19 mai 2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea formulată de reclamanta L.G., reţinând că aceasta nu a dovedit persecuţia etnică, fiind născută în anul 1943, la 3 ani de la strămutarea părinţilor din Bulgaria, în urma Tratatului semnat la Craiova în septembrie 1940.
Chiar dacă reclamanta s-a născut la data de 10 septembrie 1943 în Comuna Nuntaş, Judeţul Constanţa, după 3 ani de la strămutarea părinţilor săi, din Comuna Aliciu-Mare, Judeţul Caliacra, Bulgaria, în România, nu se poate aprecia că aceasta nu a suferit o persecuţie pe motive etnice în perioada de când s-a născut şi până la 6 martie 1945.
Din interpretarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Pe de altă parte, nu se pot reţin susţinerile recurentei-pârâte cum că „reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice pe care o invocă", întrucât legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Or, în cazul de faţă reclamanta a fost nevoită să suporte alături de părinţii săi privaţiunile ce sunt inerente strămutării dintr-o regiune în alta, respectiv din Bulgaria în România.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 2 din Norma pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice „prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. în această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta deşi s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu Caliacra-Bulgaria în România, a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele refugiului care implicit s-au răsfrânt şi asupra sa.
Din conţinutul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă că, în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nicio diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.
Astfel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prin nerecunoaşterea reclamantei a calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, aceasta a fost vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, fiind astfel îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, mentinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 3183 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3708/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4290/2009. Contencios → |
|---|
