ICCJ. Decizia nr. 293/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 293/2009
Dosar nr. 349/2/200.
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2008 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, M.L., a declarat recurs împotriva sentinţei civile ne.1032 din 1 aprilie 2008 pronunţată în dosarul nr.349/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii formulate.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că instanţa de judecată nu a acordat atenţia necesară acţiunii, inversând solicitările pe care le-a formulat prin cererea de chemare în judecată.
A mai susţinut că nu s-a pus nici un moment problema optării între cele 2 tipuri de salarizări (pentru poliţiştii detaşaţi la D.N.A. şi pentru poliţiştii ce îndeplinesc funcţii în interiorul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative) fiind evident că mai mare este salariul pentru poliţiştii detaşaţi la D.N.A..
Consideră recurentul că beneficiază de spor de misiune permanentă ce face parte din salariul de bază şi de „spor de fidelitate începând din octombrie 2005 şi până în prezent.
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat la 31 iulie 2008 „Întâmpinare" prin care a solicitat respingerea recursului declarat de M.L., ca nefondat.
Sub acest aspect s-a invocat faptul că anterior lunii octombrie 2005, art. 28 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările şi completările ulterioare stipula că salarizarea poliţiştilor detaşaţi în cadrul acestei unităţi se realiza potrivit art. 11 (spor de misiune permanentă) şi anexei 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, însă aceste prevederi au fost modificate de pct. 23 al art. 1 din OUG nr. 134 din 29 septembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005, dată de la care sediul materiei în ceea ce priveşte salarizarea poliţiştilor detaşaţi la D.N.A., este reprezentat doar de Anexa 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare".
Deci petentul – „ofiţer de poliţie detaşat la D.N.A. este salarizat potrivit prevederilor legale arătate (aplicabile personalului civil din cadrul D.N.A.) fără a fi îndreptăţit la acordarea sporului de fidelitate (ulterior detaşării) şi a sporului de misiune permanentă".
La recursul în cauză, a formulat întâmpinare şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a solicitat respingerea recursului declarat de M.L. împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 349/2/2008.
În susţinerea întâmpinării se precizează că la 10 octombrie 2005, a intrat în vigoare OUG nr. 137/2005, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 43/2002 privind P.N.A., prin care P.N.A. s-a transformat în D.N.A., cu structură autonomă, cu personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea P.N.A.
Conform art. 1 pct. 23 din acest act normativ (se precizează în întâmpinare) ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, precum şi de drepturile prevăzute în OUG nr. 137/2005, nemaifiind prevăzute drepturile prevăzute de art. 11 din OUG nr. 38/2003, respectiv „Sporul de misiune permanentă".
De altfel, s-a făcut precizarea că sporul de misiune permanentă a şi fost abrogat.
Cât priveşte „Sporul de fidelitate" conform art. 6 din OG nr. 38/2003 s-a suspendat în 2005 astfel încât în mod corect cererea petentului a fost respinsă de instanţa de fond ca neîntemeiată.
În acelaşi sens de respingere a recursului declarat de M.L. este şi întâmpinarea D.N.A.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că prin sentinţa nr. 1032 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, şi pârâtul, respectiv chematul în garanţie Ministerului Economiei şi Finanţelor, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 16 ianuarie 2008, reclamantul M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii, obligarea acestora la plata „sporului pentru misiune permanentă aferent perioadei octombrie 2005 până în prezent şi a sporului de fidelitate pentru perioada octombrie 2005 până în prezent, ambele sporuri, actualizate cu rata inflaţiei.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat prin hotărârea recurată în cauză că, reclamantul, în calitate de ofiţer de poliţie detaşat la D.N.A., beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu art. 1 anexa 4 din OG nr. 38/2003 şi că beneficiază de un drept de opţiune între drepturile salariale cuvenite personalului civil din cadrul unităţii în care a fost detaşat şi cele cuvenite funcţiei de poliţist pe care o îndeplinea.
S-a mai precizat că reclamantului nu i se dă posibilitatea să combine dispoziţiile referitoare la salarizarea personalului civil din cadrul instituţiei unde este detaşat cu dispoziţiile referitoare la salarizarea poliţiştilor , cumulând astfel avantajele de la ambele sisteme de salarizare.
Aşa fiind, instanţa de fond a reţinut că reclamantul neoptând după momentul detaşării pentru salarizarea aferentă poliţiştilor urmează să i se aplice acestuia normele de salarizare incidente în cazul magistraţilor ca personal civil din cadrul unităţii unde a fost detaşat reclamantul.
Din acest punct de vedere a precizat instanţa de fond „pentru personalul civil din unităţile unde a fost detaşat reclamantul nu se reglementează nici sporul pentru misiune permanentă şi nici sporul de fidelitate".
Analizându-se actele cauzei, avându-se în vedere sentinţa recurată în cauză şi motivele recursului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constată următoarele.
Conform art. 10 din OUG nr. 43/2002 „în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie, în cadrul P.N.A., funcţionează ofiţeri de poliţie, constituind poliţia judiciară a P.N.A.", sub autoritatea procurorului general al P.N.A. efectuând actele de cercetare penală numai sub directa conducere, supraveghere şi controlul nemijlocit al procurorilor din P.N.A.
După înfiinţarea acestor funcţii în cadrul P.N.A. s-a pus problema salarizării, care s-a efectuat în baza dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, în vigoare până la data de 11 aprilie 2002. Potrivit acestor dispoziţii „ofiţerii de poliţie judiciară beneficiau de drepturile băneşti şi materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de drepturile prevăzute de legislaţia specială pentru personalul militar".
Ulterior odată cu modificarea dispoziţiilor legale sus-citate prin OUG nr. 24/2004 s-a prevăzut că ofiţerii de poliţie judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la OG nr. 8/2003, aprobată cu modificări şi completări, avându-se în vedere coeficientul de multiplicare al unui procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii.
Cât priveşte drepturile prevăzute în anexa nr. 4 a OUG nr. 38/2003, poliţiştii detaşaţi să îndeplinească funcţii în afara Ministerului Administraţiei şi Internelor, beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective, de salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor, deci nu şi sporul de misiune permanentă care este prevăzut în cuprinsul art.11 din actul normativ menţionat.
La 10 octombrie 2005 a intrat în vigoare OUG nr. 137/2005, pentru modificarea şi completarea OUGnr. 43/2002 privind P.N.A. prin care P.N.A. s-a transformat în D.N.A. de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Conform art. 1 pct. 23 din acest ultim act normativ ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003), nemaifiind precizate şi drepturile prevăzute de art. 11 din OG nr. 38/2003 respectiv „sporul de misiune permanentă".
Acest spor de misiune permanentă nu se aplică ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul D.N.A.
Recurentul M.L. este ofiţer de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. şi a solicitat prin cerere de chemare în judecată sporul de misiune permanentă din octombrie 2005.
Rezultă deci, că odată detaşat ca ofiţer judiciar D.N.A., sub regimul OUG nr. 137/2005 care în art. 1 pct. 23 nu mai prevede sporul „de misiune permanentă", în mod corect instanţa de fond a considerat cererea ca neîntemeiată.
Cât priveşte sporul de fidelitate, de asemenea cerut de recurentul-reclamant acesta este suspendat conform art. 6 din OG nr. 38/2003, astfel încât în mod corect şi cu privire la această cerere, instanţa de fond a stabilit netemeinicia acţiunii.
Susţinerea recurentului că instanţa de judecată a inversat solicitările sale şi este greşită invocarea opţiunii între cele 2 tipuri de salarizări este nerelevantă cauzei.
În mod corect acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată pe de o parte pentru că sporul de misiune permanentă nu mai există pentru ofiţerii judiciari detaşaţi la D.N.A., iar sporul de fidelitate este suspendat.
Aşa fiind critica aşa cum a fost prezentată de recurent nu este de natură a determina schimbarea hotărârii atacate astfel încât potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 289/2009. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 297/2009. Contencios. Anulare hotarare emisa... → |
|---|
