ICCJ. Decizia nr. 3584/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3584/2009
Dosar nr. 927/64/2008
Şedinţa publică de la 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanţii G.G., B.S.M., F.I. şi N.F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi Statul Român - prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, au solicitat:
- recunoaşterea dreptului reclamanţilor la majorarea indemnizaţiei brute de încadrare, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002, aprobată prin Legea nr. 347/2003 şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007;
- obligarea pârâţilor la achitarea sumelor rezultate din recunoaşterea dreptului la majorarea indemnizaţiei brute de încadrare, de la naşterea acestui drept şi până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, în cuantum actualizat, conform indicelui de inflaţie şi cu acordarea dobânzii legale a B.N.R.;
- obligarea pârâţilor să achite pentru viitor dreptul la majorarea indemnizaţiei brute de încadrare;
- obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor datorate.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că sunt ofiţeri de poliţie detaşaţi în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, făcând parte din categoria de personal înfiinţată potrivit O.U.G. nr. 43/2002.
Salarizarea reclamanţilor s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2002, iar ulterior, în temeiul Legii nr. 161/2003 şi a Legii nr. 601/2004 cu referire la O.U.G. nr. 177/2002. De la 7 aprilie 2006, salarizarea se face potrivit O.U.G. nr. 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007.
În temeiul prevederilor legale menţionate, reclamanţii au concluzionat că sunt asimilaţi din punct de vedere salarial unui judecător sau procuror cu grad de judecătorie, iar potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002 beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcţii, de o majorare a indemnizaţiei brute, această prevedere fiind preluată şi în O.U.G. nr. 27/2006.
Reclamanţii au arătat că, deşi sunt asimilaţi, sub aspectul salarizării, magistraţilor cu grad de judecători, nu au primit majorarea indemnizaţiei brute lunare.
Pe timpul judecăţii în faza de fond, pârâţii au formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, pentru a fi obligat să aloce fondurile necesare pentru plata către reclamanţi a drepturilor băneşti ce se vor stabili prin hotărâre judecătorească.
Competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea Curţii de Apel Braşov, prin decizia nr. 2312 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 190/F din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, obligând pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. să recunoască dreptul reclamanţilor la majorarea indemnizaţiei brute de încadrare cu procentele corespunzătoare prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 177/2002 şi art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, potrivit vechimii în funcţie dobândită de fiecare reclamant în cadrul D.N.A., de la data încadrării în D.N.A. şi în continuare, precum şi să plătească sumele cuvenite reclamanţilor, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală la data scadenţei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, admiţându-se cererea de chemare în garanţie a acestui minister, formulată de pârâţi, chematul în garanţie fiind obligat să aloce fondurile băneşti necesare bugetelor celor doi pârâţi pentru plata drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a constatat că, potrivit Legii nr. 601/2004, iar de la 7 aprilie 2006 în baza O.U.G. nr. 27/2006, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. beneficiază de o salarizare identică cu cea a magistraţilor de la judecătorii şi Parchetele de pe lângă acestea.
De asemenea, s-a reţinut că salarizarea acestei categorii de personal se realizează prin salariul de bază de magistrat cu grad de judecătorie, la care se adaugă sporurile prevăzute de legea generală a salarizării poliţiştilor.
S-a mai constatat că, potrivit principiului simetriei, poliţiştilor în cauză ar trebui să li se acorde şi celelalte drepturi de care beneficiază personalul D.N.A. pe care reclamanţii nu le primesc în calitate de poliţişti.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, instanţa de fond a apreciat că solicitarea este întemeiată în raport cu atribuţiile stabilite acestui minister, în privinţa planificării şi execuţiei bugetare.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Braşov au declarat recursuri reclamanţii G.G., B.S., F.I. şi N.F., precum şi intimaţii-pârâţi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi D.G.F.P. Braşov.
În recursul declarat de D.G.F.P. Braşov, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice, este criticată soluţia instanţei de fond de admitere a cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, la solicitarea Ministerului Public, pe considerentul că între cele două ministere menţionate nu există nicio obligaţie de garanţie, amândouă fiind ordonatori principali de credite, prin lege fiind interzisă utilizarea creditelor bugetare aprobate unui ordonator principal de credite pentru finanţarea altui ordonator principal de credite.
Pe această bază, s-a apreciat că solicitarea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice este inadmisibilă, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având atribuţii în angajarea, salarizarea şi acordarea drepturilor, iar raporturile de muncă există între reclamant şi instituţiile pârâte, fără implicarea chematului în garanţie.
Pe fondul cauzei, se apreciază că în calitate de funcţionari publici cu statut special, reclamanţii nu pot să beneficieze de sporul solicitat, neavând calitatea de magistraţi.
Recurenta consideră că sistemul de salarizare instituit pentru judecători şi procurori prin O.U.G. nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, este aplicabil numai în funcţie de calitatea de judecător, procuror, magistrat asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul asimilat acestora.
Mai arată recurenta că recunoaşterea de către instanţă a dreptului de a beneficia de sporul de stabilitate în magistratură reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, constituind o adăugare la lege.
Recurenta mai critică sentinţa instanţei de fond şi în ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la calcularea şi restituirea sumelor solicitate, actualizate la data efectuării plăţii, prin aplicarea coeficientului de inflaţie şi actualizate cu dobânda legală la sumele neachitate.
În argumentarea acestui motiv de recurs se invocă faptul că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, nicio cheltuială neputând fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială.
Prin recursul formulat de reclamanţii G.G., B.S.M., F.I. şi N.F. se solicită modificarea în parte a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov, în sensul de a se dispune obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului la majorarea indemnizaţiei brute de încadrare cu procentele corespunzătoare vechimii dobândite în funcţie de la data detaşării la D.N.A.
În motivele de recurs se arată că, potrivit O.U.G. nr. 43/2002, poliţia judiciară a D.N.A. reprezintă o categorie profesională distinctă, selecţionarea făcându-se pe baza unor criterii de pregătire şi experienţă în domeniu.
Totodată, se invocă faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă menţionate, pe perioada numirii în cadrul D.N.A., ofiţerii de poliţie judiciară au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru ofiţerii de poliţie, cu excepţiile prevăzute în O.U.G. nr. 43/2002.
În recursul declarat, D.N.A. critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, pe considerentul că numai salariul de bază al ofiţerilor de poliţie judiciară este calculat în funcţie de coeficienţii de ierarhizare specifici procurorilor, nu însă şi sporurile, care sunt caracteristice personalului civil - funcţionari publici, căruia îi sunt raportaţi ofiţerii de poliţie.
Se mai susţine că instanţa fondului nu a luat în considerare că în privinţa drepturilor solicitate a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune, în raport cu data numirii la D.N.A. a fiecărui reclamant.
Pe fondul cauzei, se apreciază că reclamanţii beneficiază deja de sporul de fidelitate specific funcţionarilor publici statutari, potrivit vechimii în funcţie dobândite de fiecare reclamant în cadrul D.N.A., astfel că acordarea concomitentă a celor două sporuri excede corectei aplicări a actelor normative incidente.
În cuprinsul recursului se susţine că, deşi calculul salariului de bază al ofiţerilor de poliţie judiciară este făcut în funcţie de cel al magistraţilor, aceştia beneficiază de sporuri specifice funcţionarilor publici, neputându-se concepe ca aceştia să beneficieze concomitent de toate drepturile şi sporurile specifice a trei categorii profesionale: poliţişti, funcţionari publici şi magistraţi.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază în cuprinsul recursului declarat că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este nelegală şi netemeinică, solicitându-se admiterea excepţiei prematurităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în raport cu dispoziţiile art. 36 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 27/2006.
Totodată, este invocată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a acordat reclamanţilor majorarea solicitată, deşi O.G. nr. 27/2006 prevede că de aceasta beneficiază judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul asimilat acestora, în raport cu vechimea în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau personal asimilat judecătorilor şi procurorilor. Recurentul consideră că dispoziţiile legale menţionate sunt de strictă interpretare, neputându-se extinde aplicarea şi altor categorii de personal.
Recurentul mai critică soluţia instanţei de fond şi prin prisma faptului că s-a admis o acţiune întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în condiţiile în care unele dispoziţii ale ordonanţei de urgenţă menţionate au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale.
Mai susţine recurentul că instanţa fondului a dispus în mod nelegal plata şi pentru viitor a drepturilor solicitate.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii G.G., B.S.M., F.I. şi N.F. este nefondat şi urmează a fi respins, iar recursurile declarate de celelalte părţi din dosar sunt întemeiate, urmând a fi admise, din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurenţii-reclamanţi G.G., B.S.M., F.I. şi N.F. sunt poliţişti şi au fost detaşaţi în cadrul D.N.A., ca ofiţeri de poliţie judiciară, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, aceştia sunt funcţionari publici cu statut special.
Celor detaşaţi la D.N.A. le sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 privind salarizarea poliţiştilor şi ale legilor de salarizare aplicabile justiţiei (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, O.G. nr. 177/2002 şi O.U.G. nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).
- Chiar dacă a fost detaşat la D.N.A. ca ofiţer de poliţie judiciară, poliţistul rămâne un funcţionar public cu statut special, salarizat conform unor dispoziţii speciale, aplicabile acelora care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse în anexa 1 pct. 1 lit. a) şi b) din O.G. nr. 38/2003.
Aceste dispoziţii devin aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, dar şi prevederi anterioare aveau acelaşi conţinut [art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2004, prevedea că ofiţerii de poliţie din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 şi de cele prevăzute în ordonanţă, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A şi art. 29 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, conţinutul fiind aproape identic şi în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 43/2002 prin O.U.G. nr. 134/2005].
Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor derogă de la prevederile art. 2, 6 şi 11 din acelaşi act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din anexa 4 că poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale:
a) salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţie, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective, iar salariul de bază al funcţiei îndeplinite reprezintă salariul pentru funcţia îndeplinită.
b) salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acestea, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor.
c) în situaţia în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor prin care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
- Având în vedere că veniturile salariale prevăzute de lit. a) şi b) sunt mai mari, în cazul poliţiştilor detaşaţi la D.N.A. se aplică prevederile anexei 4 din O.G. nr. 38/2003 şi aşa cum am arătat, acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11 din O.G. nr. 38/2003 şi sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din acelaşi act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în anexă.
Aceştia vor putea beneficia numai de prevederile anexei 4 la O.G. nr. 38/2003 şi de salarizarea prevăzută pentru magistraţi, prin asimilare.
- Pentru că anexa 4 pct. 1 lit. a) din O.G. nr. 38/2003 face referire la „sporuri şi alte drepturi” ce se acordă în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective şi o dovadă a faptului că poliţiştii detaşaţi la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă şi de fidelitate în baza unor dispoziţii legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei care a prevăzut în art. 902 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor de pe lângă acestea, că funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti, Parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text poliţiştii detaşaţi la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate şi spor de confidenţialitate.
Nu se poate concepe ca ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. să beneficieze concomitent atât de drepturile şi sporurile specifice poliţiştilor, cât şi magistraţilor pentru că prevederile legale stabilesc drepturile şi sporurile de care pot beneficia pe perioada detaşării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă şi sporul de fidelitate aşa cum solicită reclamanţii, astfel că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentinţa atacată şi va fi respinsă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată pentru că dacă nu pot fi beneficiari ai sporurilor de misiune permanentă şi fidelitate nu pot fi admise nici celelalte capete de cerere.
Nu a fost reţinută critica din recursul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative privind lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia pentru că reclamanţii au avut un capăt de cerere prin care solicită obligarea Ministerului de Interne să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant modificările ce ar surveni ca urmare a admiterii acţiunii.
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice prevede, în art. 28, că Ministerul Finanţelor Publice are atribuţii în elaborarea proiectelor legii bugetului şi bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.
Ministerul Economiei şi Finanţelor apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege.
În aceste condiţii, Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitatea de chemat în garanţie, pentru că acesta nu are ca atribuţie să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.G., B.S.M., F.I. şi N.F. împotriva sentinţei civile nr. 190/F din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de D.N.A., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată în sensul că se respinge acţiunea reclamanţilor şi cererea de chemare în garanţie, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2073/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3968/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
