ICCJ. Decizia nr. 3968/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3968/2009
Dosar nr. 5528/36/2006
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 21 februarie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul B.I. împotriva încheierii nr. 221/CA din 17 octombrie 2006 pronunţată de aceeaşi instanţă, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Constanţa.
Prin decizia nr. 95/CA din 19 martie 2009, această instanţă a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva încheierii nr. 221/CA din 17 octombrie 2006.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, după data suspendării judecăţii, timp de 1 an, din vina exclusivă a persoanelor interesate, nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. (1) din C. proc. civ.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs contestatorul B.I.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul apreciază că în cauză nu a intervenit perimarea, afirmând că nu s-a dat curs numeroaselor cereri de repunere pe rol pe care le-a formulat şi învinuind de rea-credinţă grefa Curţii de Apel Constanţa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an, iar potrivit art. 249 din acelaşi Cod, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Art. 250 alin. (3) C. proc. civ. prevede că perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.
În cauză, se constată că recurentul nu a produs nicio probă care să demonstreze că s-au îndeplinit acte de procedură de natură să întrerupă cursul perimării.
Simpla afirmare a unei conduite culpabile a unor persoane din rândul personalului ajutător al unei instanţe, fără ca afirmaţia să fie însoţită de dovezi corespunzătoare, nu este de natură să probeze condiţia cerută de C. proc. civ. privind îndeplinirea unui act de procedură, care să întrerupă cursul perimării.
Susţinerea potrivit căreia au fost săvârşite infracţiuni de fals în legătură cu unele înscrisuri şi acte procedurale nu poate influenţa desfăşurarea judecăţii, întrucât nu s-a produs nicio dovadă din care să rezulte că s-a cerut înscrierea în fals cu privire la înscrisurile respective şi au fost sesizate organele de urmărire penală competente.
Ca urmare, se va constata că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, dispunându-se respingerea recursului formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei civile nr. 95/CA din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3584/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3977/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
