ICCJ. Decizia nr. 359/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 359/2009
Dosar nr. 2436/3/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1651 din 28 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii P.I.D. şi P.M., în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., prin care solicitau să fie obligată această autoritate să le răspundă la petiţia adresată în data de 2 februarie 2007 şi să le plătească daune morale, în cuantum de 30.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că în pricina dedusă judecăţii nu se poate reţine că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat al unei autorităţi publice de a soluţiona o cerere, în forma definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, pârâta neexprimându-se explicit cu exces de putere a voinţei de nu rezolva petiţia reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi reiterând argumentele invocate la judecata în fond a cauzei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate de reclamanţi, aşa cum rezultă acesta din cuprinsul cererii de chemare în judecată, este obligarea A.V.A.S. să răspundă la petiţia adresată în data de 2 februarie 2007.
Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente ..." [art. l alin. (1) iar prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se înţelege „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen" [art. 2 alin. (1) lit. h)].
De asemenea, referindu-se la obiectul acţiunii judiciare în contenciosul administrativ, art. 8 alin. (1) ipoteza a doua din actul normativ susmenţionat prevede că „... se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri...".
Cum reclamanţii s-au adresat autorităţii pârâte la data de 2 februarie 2007 fără să primească vreun răspuns, rezultă că acţiunea acestora are drept cauză nesoluţionarea cererii lor în termenul legal şi că se încadrează, aşadar, în prevederile Legii nr. 554/2004, mai sus citate.
Or, conform art. 8 alin. (1) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, „Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă".
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., constatând că soluţia instanţei de fond este nelegală, va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii de chemare în judecată şi obligării autorităţii pârâte să răspundă cererii formulate de reclamanţi în data de 2 februarie 2007.
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata daunelor morale solicitate, Înalta Curte îl va respinge, ca neîntemeiat, reţinând că reclamanţii nu au făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul moral pretins suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii P.I.D. şi P.M. împotriva sentinţei nr. 1651 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că admite, în parte, acţiunea reclamanţilor.
Obligă pârâta A.V.A.S. să răspundă cererii formulate de reclamanţi în data de 2 februarie 2007.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a daunele morale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 384/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
