ICCJ. Decizia nr. 360/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 360/2009
Dosar nr. 721/33/2008
Şedinţa publică de Ia 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 547 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care solicita anularea Hotărârii acesteia nr. 22798 din 21 februarie 2008 şi obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada, în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., a susţinerilor sale, potrivit cărora, în urma Dictatului de la Viena, în septembrie 1940, s-a refugiat împreună cu părinţii săi, din localitatea Gheorgheni în Colonia Sopor, din cauza persecuţiilor etnice suferite, constând în ameninţări şi îndemnuri la părăsirea teritoriului Românei.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele invocate în faţa instanţei de fond.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 6 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În lipsa unor acte oficiale, în scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declaraţiile notariale ale martorilor l.N. şi l.l., din cuprinsul cărora rezultă că aceştia ştiu că reclamanta „s-a refugiat împreună cu familia ei din motive etnice".
Audiaţi în mod nemijlocit de către instanţa de fond, în vederea precizării motivelor etnice, cei doi martori au declarat, însă, că „nu pot indica motivul refugiului".
Cum din declaraţiile celor doi martori nu rezultă cauzele care au determinat refugiul reclamantei şi al familiei sale, raportat la prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 1169 C. civ., în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale, simpla mutare dintr-o localitate în alta, nemotivată de existenţa unor acte de persecuţie etnică, neputând fi considerată refugiu în sensul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinţei nr. 547 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios şi administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 364/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
