ICCJ. Decizia nr. 364/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 364/2009
Dosar nr.725/54/2008
Şedinţa publică de Ia 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin care solicita obligarea acesteia la acordarea drepturilor reclamantei în calitate de persoană persecutată în temeiul HG nr. 287/2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a urmat procedura obligatorie instituită de art. 7 din OG nr. 105/1999 ci s-a adresat direct instanţei de judecată.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi susţinând că pricina ar fi trebuit judecată de instanţa civilă iar nu de cea de contencios administrativ; de asemenea, recurenta aduce mai multe critici cu privire la fondul cauzei însă niciuna cu privire la motivul respingerii acţiunii, anume acela al neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din OG nr. 105/1999.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 7 din OG nr. 105/1999 „Stabilirea şi plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă se fac de casa judeţeană de pensii sau, după caz, de Casa de pensii a municipiului Bucureşti" [alin. (1)] iar „Cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanţă se depun la casa judeţeană de pensii sau, după caz, la Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti".
De asemenea, potrivit prevederilor aceluiaşi articol din actul normativ susmenţionat, „Comisia este obligată să se pronunţe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată" [alin. (3)] iar „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ".
Rezultă, din prevederile legale citate, în primul rând, că actul prin care se soluţionează cererea de stabilire a drepturilor prevăzute în OG nr. 105/1999 este un act administrativ iar competenţa de judecată a contestaţiei formulate împotriva acestuia aparţine instanţelor de contencios administrativ: curţilor de apel, în primă instanţă, respectiv Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recurs.
În al doilea rând, rezultă din dispoziţiile legale că, în vederea stabilirii drepturilor pretinse, persoana interesată trebuie să depună, mai întâi, cerere la casa de pensii competentă şi numai ulterior, împotriva hotărârii pronunţate cu privire la cererea formulată, se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
Cum reclamanta s-a adresat direct instanţei de judecată, omiţând procedura prevăzută la art. 7 din OG nr. 105/1999, în mod corect a reţinut instanţa de fond inadmisibilitatea acţiunii şi a dispus respingerea acesteia ca atare.
Pentru considerentele arătate, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, inclusiv sub aspectul normelor de competenţă materială, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei nr. 111 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 360/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 366/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
