ICCJ. Decizia nr. 366/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 366/2009
Dosar nr.636/59/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 185 din 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, dispunând anularea Hotărârii nr. 10397 din 26 mai 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că starea de fapt, rezultând din probele administrate în cauză şi necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente în persoana reclamantului, care s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând că este netemeinică şi nelegală faţă de împrejurarea că reclamantul s-a născut după data strămutării părinţilor săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiţiei nr. 72762/2005 şi precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinţilor lor.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, aşadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că intimatul-reclamant s-a născut la data de 1 august 1944, după ce, în anului 1940, părinţii săi se refugiaseră în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, intimatul-reclamant a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Adresa Ministerului Justiţiei şi precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă punctul de vedere al autorităţilor emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei nr. 185 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 364/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 475/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
