ICCJ. Decizia nr. 475/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 475/2009
Dosar nr. 2957/2/2007
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2400 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantului Prefectul Judeţului Ialomiţa în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului ca neîntemeiată şi a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de SC V. SRL Feteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul Prefectul Judeţului Ialomiţa a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtei Agenţia Domeniilor Statului la întocmirea şi semnarea protocoalelor de predare a terenurilor solicitate de Comisia Judeţeană de aplicare a fondului funciar de pe raza comunei Stelnica, judeţul Ialomiţa, apreciind că în cauza dedusă judecăţii nu s-a făcut dovada că aceste terenuri din Balta Ialomiţei fac parte din categoria celor aflate sub incidenţa Legii nr. 18/1990 şi a Legii nr. 1/2000.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a dispus şi respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată în cauză de SC V. SRL Feteşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat în cadrul motivelor de recurs formulate că soluţia instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii. A precizat că a făcut dovada faptului că terenurile în litigiu nu au făcut obiect al desecărilor, că terenurile au avut destinaţia de teren agricol şi înainte de preluarea lor de către stat, astfel încât este greşită teza conform căreia terenurile se află sub incidenţa dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 1/2000, adică nu ar putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai înainte de a exercita controlul judiciar al sentinţei pronunţate în cauză, a constatat faptul că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 103 alin (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului s-a constatat faptul că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17 martie 2008, iar acesta a declarat recurs la data de 8 aprilie 2004, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 2 aprilie 2008.
Văzând dispoziţiile art. 301 raportate la art. 101 şi art. 102 C. proc. civ., care prevăd termenul de 15 zile pentru recurs, precum şi modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a fost depusă cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale legii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aplica sancţiunea prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata tardiv recursul formulat de Prefectul Judeţului Ialomiţa.
Faţă de soluţia dată recursului formulat, Înalta Curte va respinge cererea de intervenţie formulată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Prefectul Judeţului Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 2400 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Respinge cererea de intervenţie a SC V. SRL Feteşti în interesul Agenţiei Domeniilor Statului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 480/2009. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
