ICCJ. Decizia nr. 3803/2009. Contencios. Anulare act emis de autorităţi publice locale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3803/20 11
Dosar nr. 1017/36/2009
Şedinţa publică de la 29 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 164/CA din 24.05.2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea principală formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Constanţa în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Cernavodă, judeţul Constanţa, precum şi cererea de intervenţie în interes alăturat şi cererea conexă formulată de SC N.E. SA în contradictoriu cu acelaşi pârât şi s-a dispus anularea Hotărârii nr. 101/2008 a Consiliului Local al Oraşului Cernavodă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în considerente că prin Hotărârea nr. 101 din 29 octombrie 2008, Consiliul Local Cernavodă a stabilit pentru anul fiscal 2009 o taxă locală de poluare şi risc, care se va aplica societăţilor cu activităţi de producţie şi energie electrică din activităţi nucleare şi activităţi de depozitare de deşeuri radioactive pe raza teritorială a oraşului Cernavodă, valoarea taxei fiind în cuantum de 70.301.000 RON.
A reţinut instanţa de fond că sumele obţinute din astfel de taxe vor fi folosite pentru rezolvarea problemelor de mediu şi gestionării riscurilor, prin instituirea acestor taxe avându-se în vedere doar eventualitatea producerii unui eveniment nuclear cu efecte asupra comunităţii oraşului Cernavodă, cu alte cuvinte doar pentru producerea unui risc şi nicidecum pentru efectele ce se produc în mod curent asupra mediului înconjurător şi al comunităţii, ca urmare a desfăşurării unei activităţi nucleare.
Arată prima instanţă că, deşi taxa instituită se doreşte a fi destinată şi efectelor poluării, nu se arată în ce constă această poluare şi nici modul de evaluare şi în plus, pentru anii 2007-2008 în oraşul Cernavodă nu a avut loc o poluare radioactivă.
Mai mult decât atât, precizează instanţa de fond, SC N.E. SA are autorizaţie de mediu precum şi autorizaţii speciale pentru desfăşurarea activităţii în domeniul nuclear, care îi permit desfăşurarea acestei activităţi, fiind şi monitorizată atât de instituţii naţionale cât şi internaţionale, iar activitatea desfăşurată până în prezent nu a afectat mediul înconjurător, astfel încât taxa instituită să fie destinată înlăturării efectelor de poluare.
Concluzionează instanţa de fond că taxa instituită este în afara dispoziţiilor legale art. 283 pct. 2 Legea nr. 571/2003, art. 27 Legea nr. 273/2006 şi art. 36 Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Cernavodă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., conform cărora instanţa poate să examineze cauza sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurent se referă, în esenţă, la faptul că instanţa de fond a interpretat greşit textul art. 283 pct. 2 Legea nr. 571/ 2003, în sensul că instituirea taxei pentru activităţile cu impact asupra mediului s-ar impune doar în situaţia în care s-a produs efectul - în speţă, poluarea radioactivă.
Or, în speţă, taxa stabilită prin Hotărâre a Consiliului local a fost instituită tocmai pentru diminuarea sau înlăturarea potenţialelor efecte de poluare asupra mediului.
În spiritul şi litera art. 283 pct. 2 Legea nr. 571/2003, arată recurentul-pârât, este şi instituirea unei taxe pentru diminuarea efectelor poluării asupra populaţiei în cazul producerii riscului.
Totodată, precizează recurentul-pârât, instituirea taxei ce a fost contestată, a fost impusă de necesitarea extinderii activităţilor nucleare pe raza oraşului Cernavodă prin crearea depozitului de deşeuri radioactive, depozit pentru construcţia căruia nu deţine o autorizaţie de construire obţinută în mod legal, potrivit art. 7 Ordinul nr. 407/2005 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea executării construcţiilor cu specific nuclear.
Au depus întâmpinare intimata-reclamantă Instituţia Prefectului judeţului Constanţa şi intimata-intervenientă, în interes accesoriu, SC N.E. SA, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică.
În şedinţa publică din 29 iunie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa de a soluţiona cauza în fond, excepţie care fiind de ordine publică va fi analizată cu prioritate.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulată de Instituţia Prefectului Constanţa îl constituie cererea de anulare a Hotărârii nr. 101/ 2008 adoptată de Consiliul Local oraşului Cernavodă şi prin care s-a instituit, pentru anul fiscal 2009, taxa locală de poluare şi risc în cuantum de 70.301.000 RON, taxa urmând a se aplica societăţilor cu activitate de producţie, de energie electrică din activităţi nucleare şi activităţi de depozitare de deşeuri radioactive pe raza teritorială a oraşului Cernavodă.
Conform art. 3 din sus menţionata hotărâre - „colectarea taxei se constituie în venit la bugetul oraşului Cernavodă, sumele astfel obţinute fiind folosite pentru rezolvarea problemelor de mediu şi a gestionării riscurilor”.
Anexa 1 la Hotărârea Consiliului Local nr. 101 din 29.10.2008 cuprinde Regulamentul de aplicare şi încasare a taxei locale de poluare şi risc, din cuprinsul art. 1 al acestui Regulament rezultând că „din sumele colectate urmează a se finanţa programe şi proiecte privind protecţia mediului şi gestionarea riscului ce vizează: medicamente şi analize medicale, echipamente de protecţie, refacerea infrastructurii pentru evacuare (drumuri, poduri) şi achiziţii de mijloace de transport pentru evacuare, investiţii în calitatea apei şi refacerea infrastructurii, mărirea spaţiilor verzi pe cap de locuitor, suplimente de hrană pentru populaţie, crearea, refacerea şi dotarea adăposturilor A.L.A., educaţie şi informare, centre de monitorizare, măsuri de protecţie socială, alte măsuri privind protecţia mediului şi gestionarea riscurilor”.
Potrivit art. 283 alin. (3) C. fisc., taxa astfel stabilită prin hotărâre a Consiliului local contestată se încadrează la „alte taxe locale” şi ea se calculează şi plăteşte în conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile deliberative interesate, în speţă, Consiliul Local Cernavodă.
Trebuie observat că formulând acţiunea de faţă, Instituţia Prefectului Constanţa a înţeles să atace în contencios administrativ însăşi legalitatea actului administrativ emis şi respectiv de Hotărârea Consiliului Local Cernavodă nr. 101/2008, deci chiar faptul instituirii acestei taxe locale de poluare şi risc şi numai într-un subsidiar şi cuantumul acestei taxe.
Plecând de la modalitatea de contestare a acestei taxe, în substanţa şi cuantumul ei, abilitat a o ataca în contencios administrativ fiind Instituţia Prefectului, rezultă că determinantă în stabilirea instanţei competente material a soluţiona cauza este calitatea autorităţii emitente a actului, aceea de autoritate locală sau centrală şi nu criteriul valoric prevăzut în cea de-a doua variantă de art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În speţă, emitentul actului contestat este o autoritate publică locală - Consiliul Local al oraşului Cernavodă, aşa încât competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine, în mod legal, Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi nu Curţii de Apel Constanţa.
Aşadar, soluţionând cauza pe fondul ei, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a încălcat competenţa de ordine publică a altei instanţe, ceea ce face ca hotărârea pronunţată să fie lovită de nulitate absolută, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fapt ce impune admiterea recursului în baza art. 312 C. proc. civ., casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă competentă legal a soluţiona cauza.
Soluţionând cauza pe excepţie, Înalta Curte consideră inutilă analizarea motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât Consiliul Local Cernavodă şi care vizează fondul cauzei, acestea urmând a fi avute în vedere cu ocazia soluţionării cauzei de către Tribunalul Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Consiliul Local Cernavodă împotriva Sentinţei civile nr. 164/CA din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3826/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
